Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

"Un fost ofiter D.I.A. rupe tacerea"

Că la nici doi ani de la revolutie campania de restaurare a diabolicii masinarii securiste a ajuns sa capete o amploare si o complexitate nebanuite nici chiar de initiatorii ei, este de o larga notorietate. Securistii defileaza arogant, ne ameninta, isi fac partide, ne injura. Mai mult ori mai putin discret, pe banii nostri, Televiziunea ni-i pofteste in camine. Pe numai zece lei le inhalam aerul batjocoritor in Romania mare ori in Europa. Toate acestea, spun, nu mai surprind pe nimeni.

Cand, insa, pregatindu-te sa parcurgi cu nesat coloanele unei reviste daspre care esti asigurat ca "nu minte, nu tace si nu iarta" (e vorba de Expres Magazin), dai uneori si aici peste impricinati, nu-ti vine sa-ti crezi ochilor. Mai cu seama cand citesti, ca in ultimul dintre numerele pomenitei publicatii (careia continuam totusi sa-i pastram o nesimulata pretuire), asertiunile unui securist militar, ce pretinde c-ar raspunde la numele Paul Cernescu.

Din respect pentru spatiul gazetei care ne gazduieste, vom evita reluarea in detaliu a sustinerilor ilar-grotesti ale cerberului cazon. Pe scurt, vorbindu-ne despre taina "inaltului patriotism" al ceistilor militari, numitul P.C. ne-o explica prin aceea ca "majoritatea ofiterilor (securistilor - n.n.) proveneau (sic!) din familii foarte modeste, puternic legate de acest pamant romanesc..." I-auzi! Cum puteti ingadui, d-le Carciog, ca acest cadrist bolsevic sa se destrabaleze in reputata dumneavoastra revista? Admiteti dumneavoastra ca la romani dragostea de neam a rodit doar in "familii foarte modeste"? Din care, chipurile, s-ar trage tocmai tortionarii securisti? Daca nu, de ce nu luati impostorul de guler sa-l aruncati in strada? Buzunariti-l, daca el exista cu adevarat, si de nu-i veti gasi ordinul de serviciu semnat de Magureanu ori de CV Tudor sa nu-mi spuneti mie pe nume.

"Intre contraspioni (securisti, n.n.) si cadrele Armatei erau relatii foarte bune", afirma fara a se rusina P.C. Minte, dragi cititori! Va veti fi intrebat de ce a sarit ca arsa conducerea armatei, cand, in zilele din urma, s-a cerut sa-i fie investigata activitatea de dupa 1948. De teama sa nu-i fie scoasa la iveala, intre altele, cardasia la ororile savarsite prin cazarmi de idolii lui P.C. O semnatura, o simpla semnatura a acestor slujbasi ai terorii, arunca oricand pe drumuri, ori in boxa Curtii martiale, pe orice ofiter. Aservirea armatei regimului comunist, impinsa pina la scoaterea ei pe baricadele fratricide din decembrie, li se datoreaza in cea mai buna masura.

Va veni, fara doar si poate, o zi in care adevarul va fi spus si despre gealatii lui P.C. Si cand pana si acest avocat al minciunii si faradelegii va afla ca a nu fi cuprins de rusine atunci cand ai gresit e cea mai mare depravare. (Revista Alianta Civica, 12 septembrie 1991)

Notă: În anul 1993, aşa cum bănuisem, avea să se dovedească faptul că pretinsul Paul Cernescu, care publicase numeroase alte articole de aceeasi factura, o făcuse sub o identitate şi o calitate false - în realitate el se numea Pavel Coruţ şi fusese nu ofiţer al D.I.A. (Direcţia de Informaţii a Armatei), ci ofiţer de Securitate, al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii Militare din Departamentul Securităţii Statului). Se poate vedea în acest sens si articolul „Floarea de argint, Floarea Securităţii” postat mai jos pe aceasta pagină.


"Un fost ofiter D.I.A. rupe tacerea", articol publicat in perioada 1990-1998