Valerian Stan
Credo ergo sum
"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi."

Situațiunea (CCXIV)

*Ca unul din organizatorii și liderii Alianței Civice din ani 90, co-organizator cu încă un coleg al marilor mitingurilor ale AC (cu zeci și sute de mii de participanți), vreau să spun că, deși au și o parte bună, protestele organizate mai ales ca marșuri au și un mare dezavantaj. Să luăm de exemplu pe cele organizate în ultimele săptămâni în București. Ele au început la ora 13 în Piața Universității, apoi s-a plecat în marș către Piața Victoriei, cu treceri pe la ministerele vecine ale Sănătății și de Interne, cu mitingul propriu zis în Victoriei, iar apoi cu mars și protest la Cotroceni, până către ora 20-21. Marele dezavantaj comun al acestui gen de protest sunt durata și traseul foarte lungi, epuizante. Oricât de dedicați ar fi participanții, prea puțini ar putea rezista la așa ceva. Și o spun ca unul care în aceste săptămâni m-am numărat printre ei. Și m-am întrebat, contrariat, cum de organizatorii nu înțeleg asta. Apoi, cel puțin în situația specifică a actualelor proteste, generate de măsurile restrictive tot mai draconice și absurde legate de așa zisa pandemie, o astfel de desfășurare a lor conduce la o gravă confuzie și diluare a percepției publice privind responsabilitățile – iar asta mă face să privesc și cu mai mare mirare către organizatori. Sigur că și primul ministru, sinistrul Arafat, ministrul Sănătății, cel de Interne, al Apărării (cu implicarea anti-constituțională a Armatei într-o chestiune care nu-i a sa) au fiecare vinovățiile lor. Ei sunt însă doar unelte ale președintelui Iohannis, în care numai cei foarte neatenți nu văd ceea ce el este de fapt: primul dintre agenții prin care care mai ales Germania dă lovituri grave inclusiv României sub pretextul pandemiei. Prin urmare, a dilua răspunderea lui Iohannis, arătând către mulți alții, e o greșeală strategică și tactică majoră. Iar soluția e care protestele viitoare să însemne nimic altceva decât un miting cât mai bine organizat, deci și cu impact maxim, la Palatul Controceni. Sau cel mult un marș început din Victoriei, plecat la Cotroceni, iar acolo un miting de o oră sau două, cam cum a fost cel din Parcul Izvor, de la Parlament, excelent organizat de Alianța părinților din România în urmă cu o lună, pe 7 martie. 

*Unui teleast: Bine e când stai pe vine,/ Radu Tudor e-o rușine,/ Un rahat pe-o buturugă,/ Radu Tudor e o slugă,/ Are, n-are rața ou,/ Radu Tudor e un bou. 

*E aprilie și-i tot ger. Așa că anul ăsta fanii lui Greta [Thunberg] o să mâncați cireșele de mai în septembrie. Până atunci poftiți la perje. La rahat cu perje. 

*Am mai spus, devine tot limpede de la o zi la alta că Germania a încercat să-și subjuge economic Europa după modelul militar eșuat catastrofal în special prin Cel de-al Doilea Război Mondial. Strategia ei a inclus concomitent și compromiterea UE, un proiect care ar fi putut s-o concureze supărător. Deocamdată establishmentul european nu dă semne că ar vrea să îndrepte lucrurile, iar asta din cauză că ar trebui să înceapă prin a-și recunoaște colaboraționismul iresponsabil durând de câteva decenii. Însă orice întârziere în reconstrucția Europei pe principiile părinților ei fondatori va avea consecințe economice grave chiar pe termen scurt. Marea Britanie a știut bine ce face cu Brexit-ul său. Apropo, de fiecare dată îmi vine în minte, în context, descifrarea de către spionii englezi a Telegramei nemțești ultrasecrete Zimmermann, care a condus la intrarea Americii în Primul Război Mondial, și finalmente la prăbușirea în ruine a Imperiului German. Așadar, cred că UE ar trebui să redevină până nu e prea târziu o Uniune cu adevărat echitabilă a popoarelor europene solidare și suverane, cărora să le fie respectate cu adevărat moștenirea religioasă și culturală. În sfârșit, nu văd cum pentru început la reconstrucție ar mai putea lua parte Germania cu actuala elită politică. După cum nu văd ca în România să se mai poată continua cu ce avem azi. 

*Încă trei zile cu soare și leul se va aprecia cu 35% în raport cu urzicile și ștevia. (activenews.ro,  10 aprilie 2021)

 


Situațiunea (CCXIV), articol publicat in anul 2021