Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

O tara suverana si linistita

Vizitati nu de mult de presedintele Constantinescu, taranii unei comune din Teleorman s-au plâns sefului statului ca tractoarele, si în general masinile agricole, sunt mult prea scumpe si nu si le pot cumpara. Va rugam, faceti cumva si ajutati-ne sa ne putem cumpara si noi tractoare – l-au  implorat ei pe înaltul oaspete. Pâna atunci foarte bine dispus – mai ales pentru ca, s-a relatat, unul dintre sateni îi spusese ca seamana leit cu Cuza – Emil Constantinescu s-a întunecat brusc. Sa stiti, le-a raspuns el taranilor, prea multe eu nu pot sa fac, pentru ca treaba presedintelui este sa asigure pacea, suveranitatea si linistea tarii. Rusinati ca nu stiusera nici macar atâta lucru – care e treaba presedintelui lor! – taranii au lasat ochii în pamânt. Iar Emil Constantinescu si-a vazut grabit de drum. Grabit, dar si usurat ca taranii uitasera de mult de "Contractul cu România".

Cititorului care asemeni taranilor teleormaneni o fi uitat si el de "Contractul cu România" îi aduc aminte ca, în campania electorala, actualul presedinte si Conventia Democrata s-au angajat sa promoveze legi prin care taranilor sa li se acorde "credite subventionate de stat în vederea cumpararii în rate a tractoarelor si celorlalte utilaje agricole, a semintelor si ierbicidelor".

Nu ma numar printre cei care viseaza o lume în care politicienii sa-si tina pâna la una promisiunile electorale. (Cel putin la noi, la români, politica fara demagogi ar fi ca o nunta fara lautari). Însa când Emil Constantinescu a promis ca va subventiona agricultura, eu l-am crezut nu pentru ca as fi contat foarte tare pe scrupulozitatea lui, ci pentru ca pur si simplu credeam ca, spre deosebire de cei de dinaintea lui, chiar întelegea ca subventionarea agriculturii era una din putinele cai pe care România ar fi putut sa iasa la liman. M-am înselat însa. Dupa raspunsul pe care l-a dat taranilor teleormaneni – si, sigur ca da, dupa trei ani din mandatul sau prezidential – îmi este clar ca Emil Constantinescu nu a înteles nimic. Si, fireste, nici nu a facut nimic.

Nu este prima data când, confruntat cu nemultumirile oamenilor legate de felul în care este condusa tara, Emil Constantinescu se ascunde dupa Constitutie. Însa Constitutia îi confera presedintelui un numar de prerogative prin care poate influenta, adesea în mod decisiv, decizia politica în stat. Presedintele are, potrivit Constitutiei, obligatia "sa vegheze la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice". Nu-mi propun sa intru în detalii, însa aceasta prevedere constitutionala este foarte acoperitoare pentru un presedinte care ar vrea sa faca si altceva decât sa se apere ca de dezastrul în care se gaseste tara este vinovat oricine altcineva numai el nu. În acelasi sens sunt si dispozitiile constitutionale privind raporturile presedintelui cu Parlamentul si cu Guvernul, inclusiv cele tinînd de numirea Guvernului, de numirea si revocarea ministrilor etc. Asadar, daca presedintele ar fi înteles ceea ce era foarte usor de înteles si ar fi facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, România putea sa nu mai fie si azi tara unei enorme si catastrofale anomalii – nesubventionarea agriculturii.

O tara saracita si în deriva, cu un nivel al coruptiei care ne situeaza printre cele mai corupte tari din lume, în care pentru conducatori taranii nu mai sunt nimic altceva decât o masa exploatabila electoral – aceasta este tara ale carei suveranitate, pace si liniste le apara din greu d-l Constantinescu.

P.S. Politruc, mincinos, asa-zis justitiar, inchizitor, specimen abject sunt calificativele pe care ministrul Justitiei, Valeriu Stoica, a înteles sa mi le atribuie atunci când a replicat – angajînd si institutia pe care o conduce – articolului meu de saptamâna trecuta. Pentru ca eu stiu sigur ca adevaratul Valeriu Stoica nu este cel care într-un moment de omeneasca suparare a scris cuvintele acestea grele, voi reveni în curând si voi arata de ce cred eu ca în chestiunea sumelor pe care familia Stoica le-a încasat prin FPS din banul public comportamentul d-lui ministru a fost mai mult decât inacceptabil. (Cotidianul, 11 iulie 1999)

Nota: Asupra temei articolului cu care l-am vizat pe ministrul Valeriu Stoica am revenit prin articolul "Stoica & Stoica & Stoica", postat de asemenea pe aceasta pagina.


O tara suverana si linistita, articol publicat in anul 1999