Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Despre taranisti

Pare ca un lucru grav e pe cale sa se întâmple cu PNTCD. Reuniunea Organizatiei de tineret, din urma cu o saptamâna, a fost scena unor atacuri frontale între premierul Radu Vasile si vicepresedintele Remus Opris (si, în formulari mai catifelate, si între suporterii lor). Urmînd exemplul celor mari, tinerii s-au încins si ei si au plecat mai dezbinati de cum venisera. La o zi sau doua numai, Radu Sârbu, seful taranist al FPS, foarte sensibil la verificarile pe care Departamentul de Control al Guvernului le face cu privire la mai vechile lui afaceri de la Cluj, l-a atacat si el pe premier, pe motiv ca inspectorii guvernamentali ai "omului sau", Ovidiu Grecea, "îi persecuta pe taranisti si îi menajeaza pe pedisti". O disputa publica dura au avut, recent, si Remus Opris si ministrul de Interne, Dudu Ionescu. Organizatia de studenti are si ea probleme.

Tensiunile despre care vorbesc (ca si altele mai vechi, bine stiute) risca sa creeze partidului, si nu numai lui, probleme dintre cele mai serioase. Ceea ce se întampla în partidul condus de Ion Diaconescu merita toata atentia. Daca situatia va continua, consecintele nu sunt greu de anticipat. PNTCD este principalul partid al unei guvernari sub stare de asediu, care are de facut fata, pe de o parte, urgentelor dramatice ale reformei si unei nemultumiri populare în continua crestere, iar pe de alta parte unei agende internationale sufocante, cu o miza imensa. În aceste conditii, lipsa de unitate a partidului este, cred, efectiv periculoasa.

Cât priveste cauzele din care s-a ajuns aici, lucrurile sunt complicate. Mai întâi, pentru ca, în anii în care s-a aflat în opozitie, dinspre PNTCD au venit prea putine semnale ca, odata ajuns la guvernare, acest partid ar putea fi si el macinat de lupte pentru putere. Din pacate însa, masura, întelepciunea si decenta "seniorilor", lânga care liderii mai tineri ai partidului au avut privilegiul sa stea atâtia ani, nu au folosit foarte tare. Pentru multi tineri, lumina reflectoarelor si posturile cât mai înalte au fost un miraj caruia nu i-au rezistat si care adesea le-a alterat echilibrul si le-a anulat inteligenta. Perdaful bascalios tras unui coleg, pentru a fi consemnat a doua zi pe prima pagina a ziarelor, a fost adesea mai tentant decât efortul, migalos si anonim, al constructiei organizatorice interne, de exemplu, sau al scrierii de proiecte de lege.

Functionarea partidului pentru situatia participarii la guvernare a fost si ea, indiscutabil, pregatita insuficient. Chiar si Statutul partidului este din acest punct de vedere lacunar. Nu sunt putine cazurile în care dupa alegeri structurile organizatorice centrale si teritoriale ale partidului au devenit efectiv inactive pentru ca sefii lor sunt în acelasi timp ministri, parlamentari, prefecti, subprefecti etc. Mai mult, un numar de organisme de conducere ale partidului par sa fie tot mai afectate de o anumita lipsa de autoritate. Situatia în care s-a ajuns arata ca BCCC si presedintele PNTCD, forurile de conducere "operativa" a partidului, au avut dificultati în gestionarea tensiunilor de pâna acum. Dupa alegerile din 1996, adjudecîndu-si întreita responsabilitate de presedinte al partidului, al Camerei Deputatilor si Conventiei Democrate, d-l Diaconescu si-a asumat un efort efectiv supraomenesc, caruia, în mod fatal, nu avea cum sa-i faca fata cu succes. Chiar daca echilibrul, întelepciunea si altruismul lui generos au fost si sunt mai presus de orice îndoiala.

Pentru ca sprijinul pe care îl asteapta de la colegii lui este de o zi la alta tot mai nesigur, premierul Radu Vasile a ajuns sa deplânga primul, de pe pozitii foarte critice, situatia de azi. Uitînd ca episodul "Grupului de la Brasov", din Poiana omonima – generat de el si tratat de conducerea partidului cu o usurinta nepermisa, care, iata, se razbuna astazi – a fost de fapt "pacatul originar". Ceea ce nu înseamna, evident, ca adversarii sai rezolva problemele atunci când îi replica – facil si malitios – "Cine seamana vânt culege furtuna". (Cotidianul, 29 noiembrie 1999)


Despre taranisti, articol publicat in anul 1999