Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Constitutia si garantii ei, împotriva democratiei

Ma numar printre cei care cred ca în actuala criza guvernamentala avem de-a face cu o poveste din care au pierdut cele mai importante personaje ale ei. PNTCD a pierdut cel mai mult. Cu exact câteva saptamâni înainte de declansarea evenimentelor, scriam în Cotidianul: "un lucru grav este pe cale sa se produca cu PNTCD. (...) Situatia în care s-a ajuns arata ca BCCC si presedintele partidului au dificultati în gestionarea tensiunilor aparute. În conditiile în care PNTCD este principalul partid de guvernamânt, tensiunile acumulate si lipsa lui de unitate sunt efectiv periculoase". Lipsa de unitate (consecinta mai ales a nesfârsitelor jocuri de culise) s-a transformat pe timpul crizei în haos. Lucrul acesta a fost foarte vizibil, iar partidul d-lui Diaconescu va plati scump, probabil, cele întâmplate. La sfârsitul crizei pe care ei însisi au declansat-o, taranistii au reusit performanta, incredibila, de a-si înlocui propriul premier (despre care eu nu spun ca nu trebuia înlocuit) cu un om din afara partidului. (Laudatorii d-lui Isarescu, foarte numerosi, observ, în ultimele zile, uita într-un mod ciudat de responsabilitatea foarte mare a guvernatorului Bancii Nationale pentru dezastrul din sistemul bancar. În plus, este neclar de ce d-l Isarescu este atât de parcimonios cu CV-ul sau de dinainte de revolutie, difuzat ziaristilor). Mai ramâne ca dupa cele întâmplate solutia gasita pentru înlocuirea premierului Vasile sa se dovedeasca neviabila pentru ca partidul lui Maniu si Coposu sa iasa din nou din istorie, de data aceasta, vai, pe mâna propriilor conducatori.

Presedintele Constantinescu pare sa fie o victima nu doar a limitelor proprii, dar si a unora dintre prietenii sai. Daca dupa cele întâmplate în aceste zile d-l Constantinescu va continua sa fie la fel de sigur că în 2000 o sa obtina un nou mandat, îl compatimesc.

Desi, paradoxal, fostul premier ar fi putut sa câstige din ceea ce i s-a întâmplat (mai cu seama din felul în care i s-a intâmplat), este foarte clar ca a pierdut si el. Cramponarea de putere (chiar si dupa ce coalitia îi retrasese sprijinul), lamentatiile prelungite, povestile patetice despre secretarele înlacrimate de la palat si despre ministrii ingrati, care nici macar un telefon nu i-au dat, i-au tradat "statura politica".

Felul în care s-au petrecut lucrurile arata ca, într-o masura aproape îngrijoratoare, precaritatea regulilor democratice de la noi. Din pacate, aici s-a ajuns nu numai din dispretul oamenilor politici pentru regulile despre care vorbesc, dar si din cauza ca regulile însesi sunt deficitare. Se stie, înlaturarea premierului Radu Vasile s-a facut prin revocare de catre presedinte. Desi pare absurd, actul presedintelui este, ca sa zic asa, si constitutonal si neconstitutional (si asta pentru ca Legea fundamentala este în aceasta chestiune profund inconsecventa). Neconstitutional, întrucât principiul Constitutiei este ca învestitura si demiterea Guvernului, în întregul sau, se fac prin acordarea, respectiv prin retragerea încrederii de catre Parlament. Constitutional – "curat constitutional", am putea zice – pentru ca una dintre numeroasele inconsecvente ale Adunarii Constituante a facut ca, prin articolele 106 si 109 ale Constitutiei, înlaturarea primului-ministru – si în consecinta demiterea Guvernului, în întregul sau, prin eludarea Parlamentului care îi acordase votul de încredere – sa fie posibila si prin "revocare". Cu toate ca, este limpede, aceasta institutie fusese gândita pentru înlocuirea din functie, de catre presedinte, în cazul remanierii guvernamentale, a ministrilor – "membrii Guvernului" – "la propunerea primului-ministru" (articolele 85 si 105 din Constitutie). Interpretarea cu buna credinta a Constitutiei, desigur deficitara si inconsecventa, repet, ar fi evitat nu doar suspiciunea (ca sa spun numai atât) ca garantii statului de drept au comis ei însisi un abuz, dar si o criza politica dintre cele mai grave ("La Bucuresti domneste un haos considerabil", cum avea sa aprecieze cele întâmplate Departamentul de Stat al Statelor Unite). În sfârsit, ma tem ca se grabesc aceia care cred, asemeni presedintelui Constantinescu, ca, o data desemnat Mugur Isarescu drept candidat la sefia Executivului, s-a pus capat crizei. (Cotidianul, 20 decembrie 1999)


Constitutia si garantii ei, împotriva democratiei, articol publicat in anul 1999