Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

PNTCD la rascruce

Reintrat în istorie, miraculos, prin martiriul conducatorilor si al multora dintre membrii lui, partidul lui Maniu si Mihalache, al lui Coposu si Ion Diaconescu, trece astazi printr-o încercare foarte grea. S-a ajuns aici, desigur, si din erorile pe care conducatorii PNTCD le-au facut, dar si din ceva cu mult mai grav. Va veni o zi, nu am nici o îndoiala, când vom avea dovada ca sabotarea acestui partid (inclusiv din interior) a fost o miza imensa, pe masura nelinistilor profunde pe care istoria si aspiratiile sale programatice le-au provocat adversarilor lui.

Criza în care se afla PNTCD este aproape neverosimila pentru un partid de guvernamânt; un partid care si-a facut harakiri din motive care, este evident, îi sunt destul de neclare. În plin mandat de guvernare, PNTCD si i-a abandonat – din motive si pe cai stabilite mai mult de altii – pe amândoi premierii; pe care, în plus, i-a mai si alungat din rândurile sale. Si asta, pentru ca sa-l puna în loc pe Mugur Isarescu. (Numirea lui Mugur Isarescu a fost ceruta mai ales de adversarii cei mai neîmpacati ai partidului, aceiasi care, imediat dupa revolutie, l-au plasat pe d-l Isarescu în postul cheie de guvernator al Bancii Nationale. Lucrul acesta nu spune chiar nimic conducerii PNTCD? Sa nu stie, oare, d-l Diaconescu ca Mugur Isarescu a fost gasit responsabil de Curtea de Conturi pentru disparitia, fara urma, din conturile valutare ale statului, în toamna lui 1991, a aproape un miliard de dolari? Dupa 1996, românii au fost obligati sa acopere gauri de aproape trei miliarde de dolari la bancile "guvernate" de Mugur Isarescu, bani disparuti si ei fara ca cineva sa raspunda pentru asta. Nu au avut toate astea nici o semnificatie pentru "principalul partid de guvernamânt"?)

În plina campanie electorala, imaginea PNTCD - în parte, fidela realitatii – este catastrofala: un partid slab si în deruta, macinat de nesfârsite lupte intestine si, în ultimul timp, vai, chiar de inconsecvente grave cu propriile principii. Desi este foarte târziu, PNTCD înca mai poate sa evite dezastrul.

Destinul acestui partid este mai important decât fotoliul oricaruia dintre conducatorii lui. Echipa actuala, dupa ce-si va fi asumat, cu orice consecinte, raspunderile pe care le are, va trebui sa cheme alaturi de ea pe toti cei care pot sa ajute la relansarea si modernizarea partidului. Intelectualii, intelectualii de elita din partid nu mai pot fi ignorati în continuare. Locul unui Andrei Marga, Ion Caramitru sau Alex Stefanescu, de exemplu, nu este numai la unul sau la altul dintre ministere, dar si acolo unde partidul ia deciziile importante. Care alt partid nu ar fi facut o emblema de prestigiu din prezenta d-nei Cornea în rândurile sale? Repunerea în drepturi a lui Ticu Dumitrescu este si ea foarte importanta si nu mai poate fi amânata cu sofisme.

Refacerea puntilor cu organizatiile civice, atât de apropiate de partid si atât de utile în anii lui Corneliu Coposu, este si ea obligatorie. Ca si regândirea atitudinii fata de partidul condus de Victor Ciorbea, ANCD. Daca alegerile care vin vor gasi cele doua partide împreuna, indiferent de forma în care s-ar întâmpla asta, primul care va avea de câstigat va fi PNTCD.

Dupa disparitia lui Corneliu Coposu, PNTCD s-a dezis cu totul de optiunea monarhica – echilibrata si de o logica si un bun simt impecabile – a fostului presedinte. Daca lucrul acesta s-a întâmplat cu adevarat "doar din ratiuni pragmatice", asa cum urmasii lui Corneliu Coposu vor sa ne convinga uneori, ne aflam în prezenta unei grave erori, pe care partidul are datoria s-o îndrepte neîntârziat. Celor care vad altfel lucrurile le voi aduce aminte doar ca simpatia populara pentru Corneliu Coposu – chiar în anii în care el îsi asuma aceasta optiune, public si cu onestitatea de care numai el era capabil – era infinit mai mare decât aceea pentru toti succesorii sai republicani la un loc.

În sfârsit, mai cred ceva, ca eforturile pentru relansarea partidului trebuie începute imediat, înainte de alegeri, si nu dupa ele. Miza alegerilor din acest an este prea mare pentru ca PNTCD sa-si permita sa procedeze altfel. Ziarele au scris ca exista intentia ca situatia din PNTCD sa fie "înghetata" pâna dupa alegeri, pentru ca, în cazul în care va esua în cursa pentru înca un mandat la Cotroceni, Emil Constantinescu intentioneaza sa preia sefia partidului. Personal, nu-l cred pe d-l Constantinescu în stare de un asemenea cinism (si nici pe taranisti de atâta lipsa de inteligenta). (Cotidianul, 10 ianuarie 2000)


PNTCD la rascruce, articol publicat in anul 2000