Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

O tara de infailibili

S-a mai scris despre aplombul cu care la noi toata lumea îsi da cu parerea despre orice. Asta este, stim, o meteahna veche la români; dar parca, totusi, în anii din urma suntem cu totii din ce în ce mai siguri de infailibilitatea ideilor noastre. (Dupa atâta amar de vreme, în care un singur om "avea dreptate", acum recuperam, pesemne.) Geopolitică, agronomie, fotbal, astronomie, filosofie, "zone erogene" (am vazut si la televizor), la toate, dar absolut la toate, avem raspunsurile la îndemâna. Întrebati sa fim, ca raspunsurile sunt gata. Hotarâte, sigure, fara ezitare. Cine nu raspunde din prima, daca sovaie si se mai gândeste, s-a compromis, nu-l mai asculta nimeni. Îl întreaba cineva pe un politician ce ar trebui facut pentru mântuirea acestui neam? Rabdare-i trebuie, ca sa asculte, si va afla! Ma uitam zilele trecute la raspunsurile pe care câtiva "analisti politici" le-au dat unei întrebari despre viitoarele alegeri, despre rezultatele lor. Numai certitudini, de parca se votase deja si se si numarasera voturile. Dubito, ergo sum? Prostii!

l-am urmarit adesea pe d-nii Constantinescu si Iliescu. Stiu tot! Si ce gafe a facut Occidentul, si cum trebuie controlata inflatia, si cum se stârpeste coruptia, si cum e cu macrostabilizarea. Tot! Nu-mi dau seama daca ei observa, dar din punctul acesta de vedere seamana perfect, dar absolut perfect, cu fostul. L-a auzit cineva pe Ceausescu sa spuna, macar o data în doua decenii si jumatate: "Tovarase draga, eu sunt cizmar, si la asta, la cultura, nu ma pricep?" Dar pe succesorii lui i-a auzit vreodata cineva sa spuna: "Domnule, eu chestia asta n-o stiu, si nici în atributiile mele constitutionale nu e?" Conducatorii nostri sunt infailibili însa nu doar în vorbe, ci si în fapte. Stie cineva ca în doua decenii si jumatate, "de împliniri marete", sa-si fi recunoscut Ceausescu vreo greseala, una singura macar? De acord, acela a fost un tiran, un megaloman. Dar succesorii lui?

Într-o lume ca aceasta, foarte rarele exceptii nu pot fi decât stralucite. La putine zile dupa ce a fost alungat de la Palatul Victoria, Victor Ciorbea si-a asumat public un numar de greseli pe care le-a facut ca prim-ministru. Din superficialitate (sau poate ca din ceva mai grav decât asta), gestul lui a trecut practic neobservat. Si totusi, cine în viata noastra publica a mai facut pâna atunci, sau dupa aceea, asa ceva?

Unul dintre analistii chestionati, cum spuneam, în legatura cu rezultatul alegerilor viitoare, Cornel Codita, a dat un raspuns socant prin normalitatea lui: "Regret, dar nu am facut o analiza care sa-mi permita mai mult decât o pura speculatie". Punct. De parca ceilalti facusera vreo analiza... Si totusi, repet, raspunsurile lor au fost foarte precise. Apropo de asta, recent, un raid-ancheta a adresat mai multor parlamentari întrebarea daca ei cumpara pâine în casa, si daca da, daca stiu cât costa. D-l Gavra de la PUNR a raspuns, va jur, asa: "Nu stiu cât costa, dar pot sa va spun ca are un pret astronomic".

Desigur, nicaieri în lume modestia si recunoasterea greselilor nu sunt, mai cu seama printre oamenii politici, teme foarte agreabile. Si totusi, la noi parca chiar nu mai e nici o masura. (Cotidianul, 24 ianuarie 2000)


O tara de infailibili, articol publicat in anul 2000