Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Moravuri dâmbovitene

Este foarte important felul în care a evoluat în ultimii patru, cinci ani atitudinea fata de Regele Mihai. Ma refer exclusiv la evolutiile de la nivelul unei parti a clasei politice si a presei, pentru ca în privinta atitudinii populatiei în aceasta chestiune lucrurile sunt mult mai complicate decât vor sa le prezinte cei care - adesea agasati, parca - te expediaza scurt: "Toate sondajele de opinie arata ca Monarhia nu întruneste mai mult de 10-15 procente din simpatiile românilor".

Dupa disparitia lui Corneliu Coposu – sublim în loialitatea lui fata de Rege, neschimonosita de sclifoseala si sofisticariile "pragmatice" ale camarazilor lui politici – în România aproape nimeni nu a mai vorbit despre Rege. Primii care au tacut au fost chiar camarazii lui Corneliu Coposu, care, pâna atunci, s-a dovedit, fusesera monarhisti doar din rusine fata de el. La aniversarea de anul trecut a lui 1 Decembrie, aparuse ideea invitarii Regelui la sedinta solemna a Parlamentului. D-l Diaconescu s-a opus categoric – bâlbâit cum îl stim, dar foarte categoric – iar partidul l-a urmat tacut. Desi este sigur ca macar cei doi sau trei academicieni din partid stiau ce rol au avut înaintasii Regelui Mihai în faurirea României Mari. Emil Constantinescu s-a facut, la rândul lui, ca nu pricepe prea bine despre ce este vorba, desi nu avea cum sa uite de "pretuirea profunda" pe care o "nutrise" fata de Regele Mihai – în prezenta lui Corneliu Coposu, desigur – în anii în care în sedintele CDR se discuta chestiunea alegerii candidatului Conventiei la Presedintie. În primavara lui 1997, într-o sedinta la care am avut ocazia sa fiu prezent, Guvernul condus de Victor Ciorbea a facut singurul gest cu adevarat important fata de Regele Mihai – i-a redat cetatenia pe care comunistii i-o luasera în urma cu jumatate de secol, printr-un act nu doar samavolnic dar si juridiceste aberant. Pentru ca programatic se revendica de la "linia Maniu-Coposu" – deplin onest, este impresia generala – partidul lui Victor Ciorbea ar trebui sa reflecteze mai atent la situarea sa fata de chestiunea Regelui Mihai. Preocupat sa gaseasca explicatiile comportamentului politicienilor si al celei mai mari parti din intelectualitatea noastra fata de Regele Mihai, cineva punea un diagnostic foarte exact: "Regelui Mihai nu i se poate ierta ca vine nu din Elvetia, ci din istorie".

Interesante, spun, sunt si unele dintre evolutiile presei în aceasta chestiune, mai ales ale ziarului de departe cel mai cunoscut pentru simpatiile sale monarhice, România liberă. Zilele trecute am citit în el lucruri incredibile. Unul dintre colaboratorii ziarului, Dorel Baitan, impresionat profund ca presedintele Constantinescu este astazi, cum s-a plâns, "coplesit" de Securitatea lui Ceausescu, a scris ca omniprezentii securisti s-au infiltrat si la Versoix si "reusesc sa-l influenteze si pe fostul Suveran". Care, din aceasta cauza, explica Dorel Baitan, cu ocazia ultimei vizite pe care a facut-o în tara l-a atacat pe presedinte si familia acestuia, afirmînd ca nicaieri în lume nu s-a vazut un monarh acuzat de trafic de tigari (aluzie la scandalul Tigareta II). Deciziile Regelui Mihai, influentate, deci, de Securitate! De parca numai un securist ar putea sa observe un adevar atât de elementar ca acela spus de Regele Mihai...

Se spune, îndeobste, ca natura nu face salturi. Ba face, si înca ce salturi! Ziarul care a gazduit ineptiile lui Dorel Baitan a fost atacat ani la rând de România Mare a lui Corneliu Vadim Tudor tocmai pentru simpatia sa constanta din acea vreme pentru Regele Mihai si, în general, pentru Monarhia româneasca. Iata, însa, ca numai cu câteva saptamâni înainte de textul lui Dorel Baitan, în România Mare se puteau citi urmatoarele: "Un lucru este cert: daca în 1990 Regele ar fi fost adus în tara, alta ar fi fost astazi situatia politica si economica a României".

Absurd? Vorba poetului: "Nu cerceta aceste legi/Ca esti nebun când le-ntelegi!" (Cotidianul, 3 aprilie 2000)


Moravuri dâmbovitene, articol publicat in anul 2000