Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Un magar cu coarne de cerb

Din cauze pe care îmi este greu sa le deslusesc, aproape nimeni pare sa nu bage de seama ca ascensiunea impetuoasa a lui Traian Basescu este de fapt o expresie foarte concentrata a decadentei pe care clasa politica româneasca o cunoaste la mai bine de un deceniu de la revolutie. Pentru ca Justitia nu a finalizat nici pâna acum verificarile, multa lume a ajuns sa creada ca jaful produs de Traian Basescu la flota maritima comerciala este o legenda doar. În plina campanie electorala, Petre Minai Bacanu a ales sa retracteze, într-un singur editorial, absolut tot ce scrisese despre Basescu în toti anii de pâna atunci. Fostul ministru al Transporturilor nici nu a mai jefuit flota si nici nu a mai terorizat, vreme de aproape un deceniu, familia în a carei casa, nationalizata de comunisti, s-a instalat prin falsuri si abuz. Petre Mihai Bacanu scrie ca Basescu s-a retras cu discretie si decenta din vila în care locuia, "lasînd loc dreptatii unei familii scoasa din propria casa". Nici vorba de asa ceva (si d-l Bacanu stie asta la fel de bine ca si mine). Familia regretatului regizor Jean Negulescu, terorizata cum spun, de Traian Basescu, a trebuit sa se lupte cu el, prin tribunale, multi ani la rând, pentru a-si recapata casa (pastrez o scrisoare a sorei regizorului, o distinsa doamna care a avut de-a face cu tot ce e mai rau din partea lui Basescu). Nimic din toate astea nu mai e, însa, adevarat acum. Iar Traian Basescu este astazi "candidatul nostru la primarie, un profesionist, pragmatic si puternic, care nu te lasa în drum".

La o zi numai dupa victorie, mare amator de fotbal si patriot înflacarat, primarul d-lui Bacanu a plecat în Belgia, la meciul cu "englejii". La întoarcere, el a explicat la televizor în ce fel l-a pus la punct, la nu stiu care dintre goluri, pe "sotul Reginei" Angliei: "Sire, v-am fript! Îhî, hî, hî! Îhî, hî, hî!" (O zi mai târziu avea sa se dovedeasca ceea ce se banuia înca din capul locului, anume ca fostul marinar nici nu statuse, în tribuna, lânga "sotul Reginei").

Euforia nestapânita pe care Traian Basescu o traieste de când a ajuns primar, si, în general, comportamentul sau, se explica mai ales prin calitatea sa intelectuala. De toate astea, însa, sunt responsabili, într-un fel, si cei care, dintr-un motiv sau altul, au fost departe de obiectivitatea care li se cerea atunci când au scris sau au vorbit despre Traian Basescu. Despre performantele politice si mai ales ministeriale ale acestuia s-a scris de cele mai multe ori dupa ureche si cu exagerari care astazi încep sa se razbune (cum se întâmpla de fiecare data atunci când, cum se spune, magarului i se pun coarne de cerb).

Stiu cazuri în care ziaristi sau intelectuali dintre cei mai onorabili au ezitat sa vorbeasca despre impostura si grosolania lui Basescu pe motiv ca acesta ar avea, totusi, vezi Doamne, "o imagine publica foarte pozitiva" ori ca "este mai bine sa nu ai de-a face cu un asemenea individ". Ca sa nu mai vorbesc despre felul în care fostul ministru a facut efectiv tot ce a vrut el (si numai atunci când si cum a vrut el) în fiecare dintre cele trei echipe guvernamentale din care a facut parte dupa 1996.

Acum mai bine de o luna, înca ministru al Transporturilor, Traian Basescu a refuzat în modul cel mai categoric sa puna în aplicare o hotarâre judecatoreasca definitiva care îl obliga sa reangajeze un functionar al Ministerului, pe care îl daduse afara, abuziv, cu doi sau trei ani în urma. În afara cotidianului Adevarul, nimeni – autoritati, vreo organizatie civica ori un alt ziar, absolut nimeni – nu a gasit ca ar fi cazul sa dea vreo atentie comportamentului abuziv al înaltului demnitar.

Încurajat de nepasarea – si as zice chiar de lasitatea – din jurul sau, Traian Basescu a atins în zilele din urma o adevarata culme a abjectiei. Dupa ce într-o polemica cu liderii pedeseristi pe tema lui "cine e mai comunist dintre noi" s-a acoperit de ridicol (epuizîndu-si din prima toate "argumentele doctrinare"), el a conchis astfel: "Spre deosebire de mine, Adrian Nastase îsi foloseste fundul pentru a întretine relatii sexuale". Faptul ca si acest ultim episod este pe punctul de a ramâne nesanctionat (altfel decât juridiceste, desigur) pare sa avertizeze ca la noi raul si dimensiunile lui sunt înca departe de a putea fi explorate. Si ca Traian Basescu va face o foarte lunga si stralucita cariera politica. (Cotidianul, 5 iulie 2000)


Un magar cu coarne de cerb, articol publicat in anul 2000