Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Recidiva la "Pro Patria"

Nu cred sa fi trecut o luna de cand am scris, tot aici, despre emisiunea Tv "Pro Patria". Mai precis despre enormitatile debitate uneori acolo, indeosebi in editiile coordonate de colonelul Valeriu Pricina. Spuneam atunci ca lucrul cel mai grav nu mi se pare ca acelea ar putea fi cu adevarat convingerile d-lui colonel, ci ca asemenea aberatii, gazduite de singura emisiune a armatei, risca sa fie luate de telespectatorul neavizat drept ale armatei insesi. Lucru pe cat de fals, pe atat de nedrept.

De altfel, de la un timp am ajuns sa ma intreb tot mai serios daca de fapt d-l colonel chiar crede ce spune. De pilda ca revolutia n-a fost decat un complot extern. Eu unul sunt aproape sigur ca nu. Si ca si aici avem de-a face cu un personaj cu trecutul bine compromis, care se straduieste, dupa o reteta in voga la noi, sa se salveze simulind patriotismul. Pentru cine nu stie inca, trebuie precizat ca d-l colonel a fost multi ani, inainte de 1989, unul din cei mai vrednici ziaristi din solda Consiliului Politic Superior al Armatei.

Nenorocirea e ca de un timp omul nostru pare a-si fi pierdut pana si inspiratia. Saptamana trecuta bunaoara, in dialogul pe care l-a purtat cu un anume domn, d-l Gheorghe, s-au rostit cele mai rotunde ineptii. Nu stiu sa se mai fi reusit candva un spectacol patriotard de un penibil atat de stralucitor. Lui Cioran i s-a aruncat in obraz cosmopolitismul. Universalitatii, ingratitudinea. Omenirea, s-a spus, noua ne datoreaza cel mai mult. Limba romana, o sa va cruciti, dar si asta s-a spus, sta la baza tuturor limbilor Europei. Europa ne datoreaza, se continua tot mai avantat, insasi existenta. Cum? Sarea Carpatilor nostri a dat viata batranului continent. Fara sare viata-i moarta... Sarea noastra a fost si va fi consumata, jur ca citez intocmai, "cu egala si vitala apetenta de cerbi si lupi, de bunicute si ambasadori".

Pentru ca tabolul final sa cada deopotriva implacabil si apoteotic: intoarse seara de la islaz, vacile se reped hulpave la drobul vietii, pe care-l ling indelung...

Dar boii, domnilor, boii nu ling si ei sare? (Romania libera, 1 iulie 1993)


Recidiva la "Pro Patria", articol publicat in perioada 1990-1998