Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Un pesimism indezirabil

Poate ca si temîndu-se ca discursul justitiar al lui Vadim Tudor ar fi putut sa-i sufle al treilea mandat (sau al patrulea, Dumnezeu mai stie al câtelea), Ion Iliescu si-a ajustat într-atât retorica electorala încât a devenit pur si simplu caraghios. Citez din manifestul PDSR si al noului presedinte de dinaintea "marii finale" cu Vadim Tudor: "Vom fi fara crutare cu toti cei care intra în conflict cu legea. Cei care au furat vor raspunde în fata Justitiei. Vom fi necrutatori în lupta împotriva coruptei". Asadar, PDSR si Ion Iliescu, necrutatori cu coruptii. Am trait s-o auzim si pe asta!

Si totusi, eu nu cred ca e timpul proceselor de intentie. Nici chiar daca experiente foarte recente ar putea sa îndreptateasca în vreun fel la asa ceva. În urma cu patru ani, Emil Constantinescu, taranistii si suporterii lor din societatea civila – întreita deziluzie a deceniului post-revolutionar – promiteau si ei exact acelasi lucru: "A venit timpul ca aceia care au furat, care au devalizat bancile si au adus tara aceasta în ruina sa raspunda pentru faptele lor". Ce s-a ales de toate astea stim prea bine astazi. Si totusi, situatia în care ne aflam este atât de speciala încât aproape ca nici pesimisti nu ne mai este îngaduit sa fim. Nu voi pune aici, asadar, sub nici o îndoiala bunele intentii (si, sper, si o alta viziune) cu care PDSR si Ion Iliescu au revenit la putere. (Ceea ce nu înseamna nici ca subscriu câtusi de putin la excesele bizare ale istoricului Adrian Niculescu: "Rezultatele primului tur" – al recentelor alegeri – "care îi pun în antagonism direct cu PRM, ne ofera cea mai sigura garantie a definitivei ancorari democratice, europene si reformiste a PDSR si liderului sau etc etc.") Cu toate acestea, a nota câteva din premisele nu tocmai faste sub care noua administratie este pe cale de a porni la drum mi se pare si corect, si obligatoriu.

O cercetare sociologica de ultima ora (pe care înteleg bine de ce au trecut-o sub tacere politicienii, dar îmi e neclar de ce a facut-o si o mare parte a presei) arata ca cei mai multi dintre românii care s-au prezentat la vot considera ca noua guvernare ar trebui sa acorde atentia cea mai mare combaterii coruptiei (coruptie definita inclusiv de Uniunea Europeana drept "un fenomen larg si sistemic", unul din obstacolele majore în calea integrarii României în organizatia europeana). Prin urmare, ca vor vrea PDSR si Ion Iliescu, ca nu vor vrea, ca retorica lor electorala a fost sincera sau doar de conjunctura, este obligatoriu ca acestei asteptari sa i se raspunda într-un fel sau altul. Premisele mi se par însa, cum spun, nu tocmai faste. Vicepresedintele PDSR Nicolae Vacaroiu a devenit de câteva zile presedintele Senatului. Dar el este si cel care s-a ocupat de organizarea unei banci a lui Sorin Vântu (Banca de Investitii si Dezvoltare), cu un capital social de câteva sute de miliarde de lei. Banca a fost înfiintata la începutul acestui an dupa ce "bancherul" Vântu a încasat de la FNI, cu doar câteva luni înainte de prabusirea Fondului, circa 400 de miliarde de lei. Viorel Hrebenciuc, un campion al acuzatiilor de coruptie venite din partea presei (si nu numai a ei) a fost desemnat sef al unuia din grupurile parlamentare ale partidului. Serban Mihailescu, cercetat de Parchet în afacerea "Rostok", a ajuns secretar general al Guvernului. Risc un pronostic si spun ca dosarul lui Gabriel Bivolaru, cercetat pentru fraudarea BRD de mai multe zeci de miliarde de lei, nu va fi solutionat nici în urmatorii patru ani (ne este proaspata în minte imaginea comandoului PDSR pe care d-l Adrian Nastase, noul prim-ministru, l-a condus la Parchet pentru a-l apara pe "colegul Bivolaru"). Timp de patru ani, d-l Constantinescu si administratia sa nu au elucidat practic nimic din imensele fraude din sistemul bancar. Mai mult, fostul sef al statului s-a opus clarificarii publice a chestiunii creditelor "preferentiale" luate de la Bancorex. Vor proceda la fel si PDSR si Ion Iliescu?

În alta ordine de idei, va sti (si va voi) PDSR sa trateze adecvat consecintele marelui pas facut înapoi prin neparticiparea UDMR la noua guvernare? (Intentiile facute publice deja, privind deprecierea statutului Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, par sa nu anunte nimic bun.) Sau, la guvernare fiind acum, va renunta Adrian Nastase la tezele pe care le-a lansat cu exact un an în urma potrivit carora integrarea României în NATO "este improbabila întrucât se are în vedere detonarea problemei Transilvaniei"? Actuala administratie preia de la precedenta un pasiv important la capitolul angajamentelor asumate de statul român în calitate de membru al Consiliului Europei (vezi, de exemplu, Rezolutia 1123/1997). Reforma economica sta si ea sub semnul enunturilor dubitative pe care PDSR si Ion Iliescu le-au formulat în campania electorala (mai ales cu privire la continuarea procesului de privatizare). În sfârsit, o ultima împrejurare de care cred ca noua guvernare ar face bine daca ar tine cont este ca sustinerea populara cu care pleaca la drum nu este deloc linistitoare (PDSR a întrunit, totusi, doar 19% din sufragiile românilor cu drept de vot). Ceea ce nu înseamna deloc, evident, ca solutia este aceea a prudentelor nejustificate si a jumatatilor de masura în reforma. (Lumea libera, 23 decembrie 2000 si Cotidianul)


Un pesimism indezirabil, articol publicat in anul 2000