Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Alianta Civica - continuitatea unei deziluzii

Informatii complete despre Alianta Civica (dar şi despre prezenţa şi activitatea mea în cadrul AC) pot fi gasite in materialul in trei parti "De la Alianta Civica: istoric, documente, activitate", publicat pe pagina de Documente/ Alte documente a acestui site.

La putine zile dupa ce Ion Iliescu s-a reinstalat la Cotroceni, un Comunicat al Aliantei Civice a denuntat "dezinformarea ce tinde sa prinda teren în sensul ca în turul al doilea al alegerilor prezidentiale AC ar fi sprijinit candidatura lui Ion Iliescu. AC reaminteste ca spre deosebire de unele organizatii civice si unele grupuri de intelectuali, Alianta Civica a cerut sa nu fie votat Corneliu Vadim Tudor fara a recomanda votarea lui Ion Iliescu (...)".

Cine a urmarit cât de cât cu atentie alegerile care au trecut a înteles lesne ca, prin Comunicatul ei, Alianta Civica a încercat sa se disculpe de reprosul care se face elitei intelectuale si civice pentru sustinerea pe care a dat-o lui Ion Iliescu. În discutie a fost, se stie, Apelul Grupului pentru Dialog Social "Votati împotriva dictaturii!" (publicat în revista 22 din 5 decembrie 2000). Apelul GDS a fost mai vizibil pentru ca a purtat semnaturile câtorva zeci de intelectuali importanti (pe lânga cele ale unor organizatii neguvernamentale si culturale de o notorietate mai modesta). La acest document si la criticile care i s-au adus se refera, de fapt, conducerea centrala a Aliantei Civice atunci când denunta "dezinformarea" care tinde sa acrediteze idea ca "AC ar fi sprijinit candidatura lui Ion Iliescu". Si totusi, gestul liderilor AC este mai mult decât bizar. Si asta pentru ca la numai o zi dupa ce a aparut documentul GDS, Alianta Civica a lansat si ea un Apel ("Victoria extremismului ar echivala cu o sinucidere nationala", publicat în România libera din 6 decembrie) de absolut acelasi sens cu primul. Asemeni textului GDS, si cel al AC cheama la un vot împotriva contracandidatului lui Ion Iliescu, fara a contine, este adevarat, si o chemare explicita la un vot favorabil candidatului PDSR. Dar, sa ne ierte conducatorii Aliantei, când într-o finala prezidentiala o organizatie civica îi conjura pe alegatorii decisi sa mearga la urne sa nu-l voteze pe unul dintre candidati (sub amenintarea "sinuciderii nationale"), nu înseamna asta ca apelul ei este un îndemn, chiar si numai implicit, la votarea celuilalt candidat? Dar Apelul AC a fost favorabil candidatului PDSR nu doar implicit. Citez un pasaj din documentul respectiv: "În situatia aproape fara iesire în care se afla tara noastra functionarea în continuare a mecanismelor democratice este singura sansa de a evita izolarea internationala, de a continua strategia pe termen mediu lansata în cadrul guvernarii Isarescu si acceptata inclusiv de PDSR". Daca într-adevar exista o diferenta între documentul AC si cel al GDS, ea consta în faptul ca acesta din urma (al "unor organizatii civice si grupuri de intelectuali") nu contine nici o recomandare stravezie, precum cea din primul, pe care am citat-o adineauri, de a fi votat candidatul PDSR.

În plus, trebuie spus ca Apelul GDS a fost semnat si de un numar semnificativ de membri de marca ai Aliantei Civice (membri fondatori ori din conducerea centrala actuala a organizatiei): Doina Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adamesteanu, Radu Filipescu, Livius Ciocârlie, Stere Gulea, Stelian Tanase, Mircea Diaconu, Liliana Bocu, Mihai Ursachi etc. Iar printre organizatiile semnatare s-a aflat chiar si PEN Clubul Român, a carui presedinta, Ana Blandiana, este si presedinta a Aliantei Civice. Si atunci, ce rost a mai avut Comunicatul liderilor AC?

Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, anii administratiei CDR-Emil Constantinescu au fost anii în care Alianta Civica a abdicat aproape în întregime de la statutul si responsabilitatile ce îi reveneau ca organizatie a societatii civile. Desi într-o societate precum cea româneasca din anii despre care vorbim, era nevoie ca fortele politice aflate la guvernare sa fie supuse supravegherii critice a societatii civile, lucrul acesta a fost departe de a se fi întâmplat. Multe din problemele tinînd de nerespectarea drepturilor si libertatilor fundamentale (libertatea de exprimare, cea religioasa, drepturile minoritatilor etc), esecul proiectului, asumat în urma cu patru ani, de "reforma a clasei politice si a administratiei", coruptia generalizata din administratia publica si în general semiesecul administratiei la care ne referim se explica si prin aceea ca Alianta Civica a abdicat de la rosturile pe care le avea. Acelasi lucru s-a întâmplat si în alegerile trecute. Implicarea Aliantei Civice în batalia dintre taranisti si liberali, sustinerea candidatului prezidential al celor dintâi împotriva celuilalt este una din explicatiile deznodamântului cunoscut, finala Iliescu – Vadim Tudor. În care, indiferent câte comunicate ar da, d-na Blandiana si camarazii domniei sale au recomandat alegatorilor sa-l voteze pe Ion Iliescu. Sigur ca da, data fiind situatia cu adevarat complicata în care se ajunsese, este dificil ca despre asta sa se faca, acum, judecati definitive (asa cum se pot face, fara teama de a gresi, în legatura cu comportamentul AC din ultimii patru ani si din alegerile trecute).

Episodul la care ne-am referit aici ne confirma faptul ca unii din liderii cei mai importanti ai Aliantei Civice simt nu o data tentatia de a rescrie pagini ale unei istorii pe care am trait-o împreuna (nu poate sa nu revina în minte, ca un singur exemplu din multele ce ar putea fi date, maniera în care Fundatia Academia Civica condusa de Ana Blandiana si Romului Rusan, a scris Addenda româneasca la "Cartea neagra a comunismului"). Asemenea gesturi nu au cum sa treaca neobservate si sa nu afecteze credibilitatea si legitimitatea autorilor lor. Încât, dupa toate cele întâmplate, o retorica precum aceea din fraza ultima a Comunicatului conducerii AC – vorbind despre "promisiunea" Aliantei Civice de a ramâne si pe mai departe "acelasi ochi critic" al vietii noastre publice – mi se pare nu doar rizibila, dar si de natura sa puna în discutie ceva mai mult decât simpla capacitate de adecvare a liderilor AC. (Lumea libera, 6 ianuarie 2001 si Cotidianul)


Alianta Civica - continuitatea unei deziluzii, articol publicat in anul 2001