Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Involutii la 22 (un drept la replica refuzat de revista 22)

Înaintea "istoricei" finale prezidentiale Ion Iliescu-Vadim Tudor din urma cu doua luni, deplângeam, în aceasta pagina, situatia în care se ajunsese, în care "multora dintre noi nu ne mai ramasese decât libertatea de a nu vota nici cu Iliescu, nici cu Vadim". Peste doua sau trei saptâmâni, revista Grupului pentru Dialog Social, 22, a publicat, în pagina de "scrisori de la cititori", un text care sugera ca remarca mea ar fi putut sa fie o "încurajare" a liderului PRM, Corneliu-Vadim Tudor. Crezînd ca voi putea sa risipesc îngrijorarea cititorului respectiv (si, eventual, si a redactiei care publicase scrisoarea), am trimis d-nei Gabriela Adamesteanu, redactorul sef al revistei, urmatoarea precizare, cu rugamintea de a o publica:

"Domnul Dan Laurian Tomoioaga se întreba în numarul trecut al revistei daca nu cumva eu – "o voce distincta a vietii noastre publice" – l-as fi încurajat pe Corneliu-Vadim Tudor atunci când am scris, în alegerile trecute, ca ma consider unul dintre cei carora "le-a mai ramas doar libertatea de a nu vota nici cu Iliescu, nici cu Vadim Tudor". As vrea sa-i spun cititorului dumneavoastra ca în fraza pe care am scris-o, eu nu gasesc nimic încurajator pentru liderul PRM. Iar asta cu atât mai mult cu cât anterior, cam cu doua saptamâni înainte de articolul respectiv, îi trimisesem candidatului PRM la Presedintie o scrisoare – despre care, iata, ma vad silit sa vorbesc public – prin care... îl încurajam sa se retraga din finala cu Ion Iliescu. Redau un singur pasaj din scrisoarea amintita: "Rezultatele pe care dumneavoastra si partidul pe care îl conduceti le-ati obtinut în primul tur sunt întâmpinate cu destule comentarii defavorabile (si îngrijorari) si la nivelul comunitatii internationale democratice, care sugereaza perspectiva unei anumite izolari a României. Este un lucru stiut – si care merita notat mai mult decât (nu) a fost – ca în special în preajma summit-ului UE de la Helsinki, de la sfârsitul lui 1999, dumneavoastra si partidul dumneavoastra v-ati declarat sustinatori ai integrarii României în UE. În recentele dezbateri televizate ati spus că, mai ales din acel moment, liderii occidentali v-au convins într-adevar că, va citez, pentru noi nu exista alternativa la integrarea euroatlatica. În ce ma priveste, am motive sa cred ca discursul dumneavoastra nu este nesincer. Ceea ce trebuie însa sa admiteti si dumneavoastra, domnule Tudor, este ca dupa mai bine de un deceniu de ostilitate fata de un asemenea destin al României – ostilitate pe care v-ati asumat-o public si nedisimulat – comunitatea internationala are suficienta îndreptatire sa priveasca cu rezerve o asemenea optiune de ultima ora. Iar asta cu atât mai mult cu cât noua dumneavoastra atitudine este acompaniata de acelasi vechi discurs care pune în discutie fundamentele economiei de piata, ale unei societati democratice si care este îndreptat împotriva maghiarilor, evreilor, romilor etc. Lamurirea acestui gen de contradictii la nivelul retoricii si actiunii dumneavoastra si ale PRM tine, în opinia mea, în egala masura de imperativele logicii si de cele ale consecventei, onestitatii si credibilitatii oamenilor politici. (...) Acestea sunt, domnule Corneliu Vadim Tudor, câteva din motivele care ma fac sa cred ca retragerea dumneavoastra din cursa pentru Cotroceni este un lucru asupra caruia ar merita sa reflectati. (...)"

Conducerea revistei a refuzat sa publice rândurile pe care i le-am trimis (asa cum o mai facuse si în alte ocazii anterioare asemanatoare). Ultimii doi sau trei ani au consemnat schimbari greu predictibile pâna atunci la revista GDS. Niciodata nu o sa poata fi suficient de clar cum de a fost posibil ca într-un timp atât de scurt intelectuali atât de autentici precum d-na Adamesteanu si colegii ei din conducerea revistei sa se departeze într-o atât de mare masura de valorile "dialogului social", carora multi ani la rând 22 le-a fost dedicata profund si atât de eficient. Intoleranta fata de opiniile altora (textele unor colaboratori prestigiosi au fost oprite nu o data de la publicare), evitarea problematicii intolerantei interconfesionale, neglijarea tematicii protectiei minoritatilor (atunci când nu a fost promovata chiar o atitudine explicit antiminoritara) etc sunt împrejurari care au afectat cât se poate de evident evolutia revistei 22. Despre ce "promovare a valorilor societatii deschise, întemeiata pe regulile dialogului social " mai poate fi vorba atunci când celui pe care îl critici (ori chiar si numai îl întrebi ceva) nu îi dai voie sa îti raspunda? În paginile carei alte publicatii daca nu în cele ale revistei Grupului pentru Dialog Social ar trebui sa dialogheze, fara prejudecati, restrictii si resentimente, cei interesati de mersul treburilor publice? Nu raspundeau precizarile mele întrebarii de bun simt pe care cititorul lui 22 si-o pusese în ce ma priveste? Erau ele nepublicabile stilistic? Si daca nu, poate cineva sa gaseasca o alta explicatie decât ca d-na Adamesteanu si colegii ei au ajuns sa creada prea putin în principiile pe care GDS le are afisate, de peste un deceniu, pe frontispiciul sau?

În urma cu putine saptamâni, Gabriela Adamesteanu vorbea, cu o tristete disimulata cu greu, despre diminuarea suportului financiar acordat revistei sale. Am împartasit si împartasesc cât pot de sincer aceasta tristete. Dealtfel nu cred ca cineva care stie bine angajamentul total cu care 22 s-a dedicat pâna în urma cu doi sau trei ani marilor teme ale României de dupa dictatură poate sa nu regrete ca s-a ajuns aici. Si totusi, eu cred ca d-na Adamesteanu si colegii sai ar trebui sa vada daca nu cumva tocmai evolutia din ultimii ani a publicatiei lor, despre care am vorbit, explică chiar si retragerea spijinului financiar de catre cei care îi sustinusera pâna nu demult (inclusiv, observ, foarte recent, de catre Fundatia pentru o Societate Deschisa). (Lumea libera, 17 februarie 2001 si Cotidianul)


Involutii la 22 (un drept la replica refuzat de revista 22), articol publicat in anul 2001