Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Televiziunea, profund aservita politic

La numai cateva zile de la barbariile dictate in Bucuresti de presedintele lliescu, in iunie 1990, cineva anticipa, din pacate azi nu-mi mai amintesc cine, ca din acel moment Puterea va inlocui in tactica ei violenta fizica cu o haituiala sistematica, de epuizare a fortelor democratice. Aproape imediat se conchidea ca in acest fel primejdia cea mai grava care va pandi in urmatorii ani societatea romaneasca va fi reinstalarea paraliziei civice. Eu unul nu stiu ca dupa Revolutie vreo alta predictie sa se fi confirmat, ca aceasta, cu o asa exactitate.

Romanii sunt acum din nou nefericiti si resemnati, in timp ce batranii, bunaoara, ingroasa de la o zi la alta randurile cersetorilor. D-l Vacaroiu le mai promite sase procente la pensie, si nimeni nu se scandalizeaza. In doar cateva ore, un ministru obscur, bine servit de impostura lui Miron Cozma, reuseste sa trimita inapoi in mina zeci de mii de mineri grevisti, care, dupa o saptamana de revendicari salariale zadarnice, incepusera sa scandeze si cateva lozinci politice. In sfarsit, chemat sa dea socoteala pentru abuzurile savarsite pe vremea cand era prefect, d-l Hrebenciuc, al doilea om in Guvern, nesocoteste justitia si, totusi, fiecare isi vede de-ale lui.

Cazul cel mai caracteristic insa pentru acest nesfarsit sir de sfidari mi se pare al Televiziunii. Aici, lipsa de rusine a depasit orice inchipuire. Primul post national a ajuns azi o feuda a PDSR. Cel putin emisiunile informative sunt de-a dreptul scandaloase. O statistica a lor din ultimele saptamani (21 iulie - 3 august) arata ca mai bine de 80% din timpul afectat actualitatii politice interne este ocupat de d-nii Nastase, lliescu si Vacaroiu. Falsa informatie este tot mai agresiva. De la un timp, nu-i zi lasata de la Dumnezeu sa nu-ti fie aratat d-l Nastase, chiar daca nu te intereseaza, ba cum se duce la nu stiu ce targ de fete, ba cum nu se duce nicaieri, ba ca a schimbat nu stiu ce prefect, ba ca si-a pus socrul sef la agricultura.

Abuzul politic a descalificat nu numai moral Televiziunea, dar si profesional. Este deja o practica a Presedintiei, a Guvernului si a lui Nastase sa raspunda criticilor din presa scrisa pe postul national si numai la ore de maxima audienta. Sigur ca si d-l lliescu si d-l Nastase au auzit de dreptul la replica. Dar poti sa compari audienta unui ziar cu cea a Televiziunii? Un comunicat scris cu iscusinta si citit cu incruntare de d-l Soloc sau Rosiianu desfiinteaza oricand nu doar un parlamentar ori ziarist dar chiar si un partid. Cat despre d-na Becleanu, s-au consolat de-acum pana si ultimii cartitori - asta e, o fatalitate.

Nu cred ca dupa Revolutie Televiziunea a mai fost atat de profund aservita politic. Si totusi, in afara Sindicatului d-lui luga, nu am stiinta de vreo alta reactie adecvata. Partidele, organizatiile civice si de aparare a drepturilor omului sunt intr-o inertie hipnotica. Actualii guvernanti stiu un lucru, dar il stiu bine: daca pierd Televiziunea, au pierdut puterea. Pe cand pentru ceilalti, pentru care eu cred ca revenirea la normalitate este mai importanta decat puterea insasi, imperativul unei televiziuni libere nu pare sa fie totdeauna unul vital. Cu Televiziunea, d-l lliescu a mai castigat doua alegeri. Dupa frenezia partidului sau, in frunte cu d-l Nastase, este clar ca s-a hotarat sa le castige si a treia oara. Si, cu o asa Televiziune, nu am nici un motiv sa cred ca nu le va castiga. Caz in care insa nu vad cum Opozitia si-ar mai putea declina inca o data responsabilitatea. Adoptarea Legii Societatilor de Radio si Televiziune si votul masiv pentru lista Sindicatului Liber sunt deocamdata victorii in sine si, de aceea, destul de relative. Cine crede altfel, sa fiu iertat, este naiv. Ele se vor lovi, fara nici o indoiala, de majoritatea parlamentara, de Presedintie si Guvern, care au interesul ca Televiziunea sa ramana exact ce este acum - portavocea lor electorala. Dar celelalte forte din Parlament nu mai pot avea acum alte prioritati decat punerea in legalitate a acestei institutii. Nu mai vorbesc de reprezentantii societatii civile. Militantismul pentru o Televiziune libera este cazul sa curme somnolenta civica atat de draga d-lui lliescu. (Romania libera, 10 august 1994)


Televiziunea, profund aservita politic, articol publicat in perioada 1990-1998