Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

O democratie aproape formala (I)

Cu fiecare zi care trece devine din ce în ce mai limpede ca democratia din România se goleste tot mai mult de continut. Presa este locul în care lucrul acesta este cel mai evident. Sunt mai bine de doi ani de când ziarele si jurnalele televiziunilor arata practic identic. Diferentele, aproape insesizabile, urmaresc sa mascheze uniformitatea si sa evite falimentul unei prese cu o "politica editoriala" unica. Cititorii de ziare si telespectatorii - milioane de români, deci - stiu bine ca situatia grea în care multi dintre ei traiesc se explica într-o masura semnificativa prin coruptia generalizata din tara. Că este asa o arata si faptul ca în ultimul timp cei mai multi dintre români au vazut în combaterea coruptiei si în sanctionarea celor responsabili de ea prima dintre prioritati. Si totusi, la noi nimeni nu mai vorbeste despre coruptie. De ce nu o fac oamenii politici, absolut nici unul dintre ei, e simplu de înteles. Apropo, dupa ce a obtinut succesul pe care l-a obtinut în alegerile trecute sub sloganul "Jos mafia, sus Patria", l-a mai auzit cineva pe Vadim Tudor sa mai scoata o vorba despre coruptie? Întreb, l-a mai auzit cineva? Studiul pe care l-am facut recent despre afacerile demnitarilor arata limpede ca PRM este si el un partid de afaceristi multimiliardari, asemeni tuturor celorlalte partide. Revenind, daca în ce-i priveste pe oamenii politici un asemenea comportament este usor de înteles, tacerea presei, practic generalizata si ea, pare pur si simplu neverosimila. Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, al doilea om în stat, este asociat în afaceri cu Sorin Ovidiu Vântu si presa tace. Viorel Catarama, George Constantin Paunescu si ceilalti devalizatori ai bancilor îsi vad în continuare linistiti de afaceri si presa tace (paginile de publicitate pe care Catarama le plateste ziarelor este numai partea vazuta a pretului tacerii). Peste dosarul lui Gabriel Bivolaru, legat de o frauda de 31 de milioane de dolari în dauna unei banci de stat, se asterne praful iar presa tace (protectorul lui Gabriel Bivolaru a ajuns prim-ministru iar presa se poarta cu el aproape cum s-a purtat cu Ceausescu). Omului de rând nici prin minte nu i-ar trece sumele uriase primite de ziare ca publicitate de la "stat" sau că patronii presei si ziaristii cei mai justitiari fac afaceri cot la cot cu demnitari înalti si afaceristi dintre cei mai verosi. Cine si cum sa mai scrie, atunci, despre marile afaceri ale ministrilor si parlamentarilor? Cine si cum sa mai protesteze împotriva tacerii mafiote care învaluie chestiunea creditele PHARE ori de la Bancorex daca patroni din presa si ziaristi justitiari au motive ca lucrurile acestea sa fie tinute secret?

În urma cu exact un an, când înca nu se ajunsese unde s-a ajuns azi, scriitorul Ioan Vieru tragea în paginile Cotidianului unul din primele semnale de alarma. Reproduc câteva pasaje din articolul "Presa în serviciul unei economii mafiote": "Mare parte a presei românesti a fost si se afla în mâinile unor persoane fara nici o legatura cu democratia adevarata, cu adevarul. Jocul dublu, în serviciu comandat, sunt liniile principale din portretul celui care astazi se numeste jurnalist de succes. O rusine! Un succes pus la cale în birourile institutiilor oculte sau aflate la vedere, pentru anestezierea reactiilor democratice, de trezire la realitate. În spatele multor ziare se afla înspaimântatoarea tenebra financiara care mentine tara în dezastru si exasperare. Multi ziaristi îsi pierd tineretea si fiinta în minciuna. Este, probabil, cel mai îngrozitor fapt care i se poate întâmpla unui om, unui intelectual".

Abdicarea presei de la rosturile proprii are deja consecinte. Este un lucru pe care îl observa si omul de rând ca democratia româneasca este tot mai falsa si marcata tot mai mult de formalism. "Puterea poporului" este înlocuita, cu concursul "câinelui de paza al democratiei", cu vointa unei oligarhii politico-financiare. Interesele politice si cele financiare sunt atât de strâns împletite încât mecanismele democratice au fost practic suspendate. Puterea si opozitia, ambele parti componente ale amintitei oligarhii, simuleaza democratia. "Disputele aprinse" din Parlament ori "competitia" din sondajele de opinie, mediatizate aferat si cu o seriozitate studiata de presa, sunt contrafacute în modul cel mai evident.

Daca tot am ales sa invoc si opiniile altora, iata ce scrie un alt scriitor, Liviu Cangeopol, în ultimul numar al saptamânalului Lumea libera, tiparit la New York: "Urmaresc de o buna bucata de timp rezultatele sondajelor de opinie de la fata locului. Masinaria se învârte în gol. Scade presedintele în stima poporului, creste premierul; coboara acesta, suie celalalt. Prostimea casca gura, ametita de fanfara. La trombon, C.V.Tudor, la jambon, Adrian Paunescu. E de ajuns sa privesti "personalitatile" care populeaza baza de lucru a sondajelor de opinie (unele otravite înca de la selectarea potentialilor lideri) ca sa pricepi îndata ca românii nu au nici o sansa de a se elibera de jugul ciocoiesc. Într-un sondaj din ianuarie, Ion Iliescu ocupa primul loc, urmat de Adrian Nastase si Traian Basescu. În partea de jos se balaceau Petre Roman, Valeriu Stoica, Marko Bela si, surprinzator pentru câte voturi abia ademenise în finalele prezidentiale, C.V.Tudor. La începutul lunii iunie, pe locul întâi îl gaseam pe Adrian Nastase, secondat de Traian Basescu, dupa care se ivea si Ion Iliescu. Sunt capabil sa pariez gogosarii pe care i-a purtat Zoe Petre când a condus ultima sedinta cu activul de partid pe Universitate, din decembrie 1989, contra certificatului de deces cu nume conspirativ al lui Mircea Ionescu-Quintus ca la sondajul urmator pe primul loc se va afla Traian Basescu, urmat de Ion Iliescu si Adrian Nastase." (La numai cinci zile dupa profetiile facute la New York de Liviu Cangeopol, Institutul Metro Media Transilvania, o creatie a actualului ministru al Informatiilor Vasile Dâncu, a dat publicitatii un sondaj de opinie în care Traian Basescu ocupa primul loc în încrederea populatiei, fiind urmat de Ion Iliescu si Adrian Nastase.)

P.S. Titlul corect al editorialului meu de saptamâna trecuta era "Societatea civila - un impas riscant", si nu, cum s-a tiparit, "Societatea – un impas riscant". (Lumea libera, 30 iunie 2001 si Cotidianul)


O democratie aproape formala (I), articol publicat in anul 2001