Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

PNTCD – un an nefast

Ultimul an a fost complet nefast pentru taranisti. Dupa patru ani în care s-au aflat la guvernare, la alegerile din iarna trecuta urmasii lui Corneliu Coposu nu au mai reusit nici macar sa intre în Parlament. Dupa esec, la putine saptamâni, un Congres extraordinar i-a încredintat conducerea unui "outsider", cunoscutul profesor universitar Andrei Marga. Nimeni nu îsi facea iluzii ca misiunea noului presedinte va fi simpla. Si totusi, multa lume credea ca fostul ministru al Educatiei va reusi. Însa, surprinzator, dupa numai jumatate de an, Andrei Marga avea sa renunte la mandatul si responsabilitatile pe care si le asumase. Si din nou surprinzator explicatiile au lipsit aproape cu totul. "Din surse taraniste" s-a aflat ca ar fi fost vorba mai ales despre obstructiile pe care Marga le-a avut de suportat din partea fostilor lideri ai partidului (ramasi majoritari, si dupa Congres, în forurile de la nivel central). Dupa un an în care ar fi trebuit sa se reorganizeze si sa recupereze din pierderea grava de credibilitate, PNTCD continua sa fie într-o situatie dificila, iar mai toate sondajele de opinie vorbesc despre o "intentie de vot" cuprinsa între 2 si 3 procente. Desigur, cifrele se cer citite cu prudenta, pentru ca, este stiut, sociologii si ziaristii nu se numara deloc printre cei mai înfocati fani ai taranistilor (ceea ce, într-un fel, nici nu-i greu de înteles, de vreme ce nu o data sefii taranisti însisi au probleme cu respectul de sine si fata de partidul din care fac parte). Si totusi, oricât de subiectivi i-ar fi neprietenii, este limpede ca partidul se afla într-o situatie câtusi de putin fericita.

Dupa revolutie, PNTCD s-a confruntat continuu cu doua mari probleme: o ostilitate cvasigenerala inspirata si întretinuta magistral de Securitate si de comunistii care au preluat puterea si o politica falimentara de "leadership", resimtita mai ales dupa disparitia lui Corneliu Coposu. Pentru cineva care a avut ocazia sa cunoasca lucrurile cât de cât din interior, este complet neverosimil că un partid cu oamenii pe care i-a avut PNTCD a ajuns în situatia actuala. Daca devotamentul, competenta si probitatea miilor de membri ai sai ar fi fost puse în valoare, nu doar PNTCD, ci si întreaga clasa politica ar fi aratat astazi destul de diferit. Despre Corneliu Coposu s-a ajuns sa se vorbeasca aproape exclusiv în termeni extremi. Apologeti mai vechi ori mai noi, mai mult sau mai putin interesati, vorbesc numai despre "Senior" si superlativele vietii lui, în timp ce ceilalti, de profesie judecatori în contumacie, cu calificari politice si morale adesea discutabile, îi contesta nu doar orice merit politic dar si integritatea si sinceritatea militantismului anticomunist. Asa cum este sigur ca si unii si ceilalti exagereaza, sigur este si că daca fostului presedinte i se poate imputa ceva, este seninatatea cu care a neglijat chestiunea liderilor partidului. Apropiati de-ai sai, mai cu seama din afara partidului, îi marturiseau uneori temerea lor că o asemenea atitudine va dauna grav PNTCD atunci când el nu-i va mai fi presedinte. Corneliu Coposu raspundea invariabil cu aerul ca nu întelegea despre ce este vorba (iar uneori îsi "linistea" interlocutorii profetind ca Radu Vasile, secretar general atunci, va ajunge "un mare om politic").

Ion Diaconescu a fost un conducator slab si complet depasit de suma de prerogative pe care – dintr-o vanitate pe care numai cei neatenti nu au remarcat-o – si-a arogat-o simultan (presedinte al PNTCD, CDR si al Camerei Deputatilor). În anii în care PNTCD a fost la guvernare, din slabiciune dar si dintr-un oportunism interesat inclusiv materialmente, Ion Diaconescu si-a abandonat partidul intereselor altora, inclusiv stratagemelor lui Emil Constantinescu si apropiatilor lui (ar trebui vorbit odata si despre marile deservicii pe care cei din urma le-au facut PNTCD). Profesorul Marga a renuntat nepermis de usor la raspunderile pe care si le-a asumat. Lucrul acesta, modalitatea în care el s-a petrecut (printr-un fax trimis din Cluj) si cvasiinexistenta explicatiilor sunt greu de înteles iar membrii de rând ai partidului au avut parte, în imensa lor buna credinta, de o deziluzie categoric nemeritata. Desi a dat repetate asigurari ca nu va parasi PNTCD si nu va forma un alt partid – "Pe crucea mea va scrie Vasile Lupu, taranist" – adjunctul d-lui Marga si-a încalcat în numai câteva saptamâni ambele angajamente. În partea cealalta, d-l Ciorbea si sustinatorii sai, dusmani de moarte pâna atunci, s-au repezit sa preia conducerea partidului într-o maniera care pare ca a frustrat pâna si pe omul de rând. Victor Ciorbea este, fara discutie, unul dintre putinii politicieni despre care se mai pot spune si lucruri bune (altele, desigur, decât exagerarile unor hagiografi, colegi de-ai sai, de la Alianta Civica). Si totusi, din cauze pe care pot sa mi le explic numai partial, fostul prim ministru are o popularitate mai mult decât precara, peste care nu este exclus ca în anii urmatori sa nu poata trece cu fatalitatea cu care cineva nu poate sa sara peste umbra proprie. De lucrul acesta – care este, mi se pare, si nedrept, si pagubos pentru politica noastra – Victor Ciorbea ar trebui sa tina cont primul. Dupa cum, daca refacerea credibilitatii partidului este considerata într-adevar un obiectiv esential, se cer lamurite, imperativ, nesfârsitele acuzatii de coruptie aduse câtorva lideri de seama ai partidului precum Radu Sârbu ori Ioan Muresan. Presa a dezvaluit de curând implicarea directa a fostului ministru al Agriculturii, alaturi de premierul Radu Vasile, într-o afacere prin care bugetul public a fost prejudiciat cu aproape 150 de miliarde de lei (cei doi si-au motivat "actele" cu nevoia ca... un anume s.r.l. sa fie ajutat "pentru depasirea situatiei critice în care se afla").

Nimeni, dar absolut nimeni, nu a gasit ca ar fi cazul sa se raspunda în vreun fel gravelor dezvaluiri. Nimeni nu raspunde nici obiectiilor repetate ale organizatiilor de proprietari vizînd pe unii lideri importanti ai PNTCD care au ocupat si si-au însusit case nationalizate. Dupa cum, ca sa mai dau numai un exemplu, lipsesc orice clarificari credibile cu privire la informatiile ca unii dintre aceiasi colegi ai d-lui Ciorbea ar fi încasat, într-adevar, de la FNI, sume de ordinul multor miliarde de lei. (Cotidianul, 13 octombrie 2001 si Lumea libera)


PNTCD – un an nefast, articol publicat in anul 2001