Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Stoparea decaderii, o urgenta

În 2001, ministrul Justitiei a avizat cercetarea penala a 25 de judecatori si 8 procurori si trimiterea în judecata a 5 judecatori si a unui procuror. Datele au fost facute publice de ministrul Justitiei însusi, d-na Rodica Stanoiu. Care ar putea sa fie semnificatia acestor cifre pentru o tara precum România, care are în coruptie o problema grava? Raspunsul, cred eu, nu poate sa nu tina seama de doua adevaruri indiscutabile: primul, de ordin general, că coruptia magistratilor este, dintotdeauna si pretutindeni, forma cea mai grava a coruptiei iar al doilea că justitia din România este afectata în mod serios de fenomenul acesta (vorbesc despre asta rapoartele UE, ale Bancii Mondiale etc dar si evaluari ale unor institutii interne dintre cele mai credibile, potrivit carora în jur de 75% dintre români nu au încredere în Justitie). Dintr-o asemenea perspectiva, ma întreb, cifrele d-nei Stanoiu sunt semnul unei vointe autentice de a eradica, în sfârsit, coruptia sau numai o încercare a oamenilor politici de a mai atenua reprosurile care li se fac pentru situatia în care s-a ajuns? Apropo de bilantul d-nei Stanoiu, în chiar zilele în care el aparea în ziare, ne-a fost dat sa aflam ca Petre Petrisor, fost presedinte al Tribunalului Timis, cel mai înalt magistrat trimis în judecata dupa revolutie, tocmai a fost achitat de Curtea Suprema.

În ultimii ani, de când coruptia submineaza cel mai eficace economia si încrederea oamenilor în institutiile statului, au existat doua angajamente importante ale fortelor politice de a combate coruptia. Primul, al presedintelui Constantinescu si al Guvernului Ciorbea, a esuat memorabil datorita mai ales d-lor Constantinescu si Ciorbea. Al doilea, din urma cu putine luni, al noii guvernari a premierului Nastase si presedintelui Iliescu. Sa gresesc eu, dar deja ma tem că d-nii Nastase si Iliescu nu vor fi capabili nici macar de ceea ce au facut în anii precedentelor lor guvernari. Si asta pentru că fiecare an care a trecut a agravat si mai mult lucrurile si a amplificat si mai mult complicitatile politicienilor. Este un adevar demult banal că politicienii, prin comportamentul lor abuziv si lipsit de integritate, sunt cauza (dar si beneficiarii) situatiei despre care vorbim. Refacerea încrederii în lege si în autoritati nu este posibila atât timp cât cei mai înalti demnitari se poarta ei însisi abuziv si necinstit. Dupa ce PDSR a revenit la guvernare, dosarelor în care au fost implicati câtiva dintre liderii sai cei mai importanti au fost închise imediat (doua exemple sunt cel al actualului secretar general al Guvernului, Serban Mihailescu si al liderului grupului parlamentar din Camera Deputatilor, Viorel Hrebenciuc). Fara sa fie cunoscut ca unul care realizeaza venituri semnificative "extra-bugetare", despre Adrian Nastase aflam ca este unul dintre cei mai bogati oameni din România. El este nu doar proprietarul unui patrimoniu imobiliar impresionant, dar si un tata care îsi permite sa plateasca anual 600 de milioane de lei pentru studiile – gimnazial, respectiv liceal – ale celor doi copii ai sai (suma echivaleaza cu salariul multor milioane dintre "concetatenii" d-lui Nastase pe aproape de 10 ani). De la Petre Mihai Bacanu si colegii lui am aflat recent că Sorin Ovidiu Vântu i-a facut lui Nicolae Vacaroiu o "donatie" de 11 miliarde de lei, salariul acelorasi "concetateni" ai d-lor Nastase si Vacaroiu pe vreo 150 de ani. Am vazut cu ochii mei câtiva naivi care sperau ca PDSR o sa-l traga imediat la raspundere pe d-l Vacaroiu pentru cârdasia cu Ovidiu Vântu. De parca partidul lui Ion Iliescu, Adrian Nastase, al lui Vacaroiu, Hrebenciuc si celorlalti ar fi altceva decât una din cauzele promiscuitatii în care traim. De parca vicepresedintele partidului, Nicolae Vacaroiu, l-ar fi întrebat ceva pe presedintele Nastase despre averea sa imensa.

Nimeni nu trebuie sa se mai amageasca. La noi, coruptia va fi "combatuta" atunci, si numai atunci, când miliardele de lei "donate" de Vântu lui Vacaroiu vor fi date înapoi celor de la care au fost furate. Când se va fi clarificat cum de a strâns Adrian Nastase averea pe care o are. Atunci când vor fi clarificate pâna la capat marile scandaluri de coruptie legate de numele unor înalti demnitari ca Radu Vasile, Radu Sârbu, Ioan Muresan sau Gabriel Bivolaru. Când Traian Basescu, Victor Babiuc si toti cei asemenea lor vor înceta sa mai amestece, în chiar dispretul Constitutiei, responsabilitatile publice cu nesfârsitele lor afaceri. Când se va fi clarificat pâna la capat câte sute de milioane de dolari din fondurile PHARE sau de la Banca Mondiala au ajuns în afacerile oamenilor politici si complicilor lor.

Stoparea decaderii este cea mai urgenta. Pentru că din interior solutiile sunt din ce în ce mai greu previzibile, comunitatea internationala ar trebui sa intervina cu fermitate. Legitimitatea unei asemenea atitudini a Occidentului decurge din parteneriatul în care acesta angajeaza la noi, de mai bine de un deceniu, un efort imens si multe miliarde de dolari, destinate refacerii economice, democratizarii si societatii deschise, în interesul unui popor întreg si nu al unei mafii politico-financiare. Este timpul ca responsabilii occidentali sa spuna aceste lucruri înca si mai explicit decât pâna acum. Obrazul politicienilor de la Bucuresti a devenit atât de gros si interesele lor atât de mari încât numai o asemenea atitudine ar mai putea sa faca ceva. D-lor Iliescu, Nastase, Constantinescu, Ciorbea si Vacaroiu trebuie sa li se spuna raspicat ca starea de grava ilegalitate si de coruptie în care se afla tara lor este fundamental incompatibila cu admiterea în Uniunea Europeana si NATO. Daca Occidentul nu va face asta cât mai curând, România ar putea sa se afle sub spectrul unor evolutii deloc dezirabile. (Cotidianul, 15 decembrie 2001 si Lumea libera)


Stoparea decaderii, o urgenta, articol publicat in anul 2001