Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Când cuvintele bat câmpii

Cu Dan Pavel se întâmpla ceva ce îmi e destul de neclar. Sunt destui anii în care d-l Pavel, editorialist al unuia din ziarele centrale, a fost o voce respectata printre analistii politici. De câteva luni, însa, se întâmpla ceva. Ceva care sugereaza relaxarea brusca a rationamentelor si o schimbare inexplicabila a criteriilor.

Multi ani la rând d-l Pavel a salutat, de pilda, eforturile statelor occidentale de a fi încurajat autoritatile române în directia reformelor, a combaterii coruptiei si integrarii euroatlantice. De câtva timp, însa, d-l Pavel s-a schimbat.

Ultimele doua articole ale sale sunt mai ales doua atacuri la adresa ambasadorului Americii. Iata ce scrie d-l Pavel în primul dintre articole, din urma cu doua saptamâni: "Una dintre cele mai nefericite prestatii publice din ultimele luni îi apartine noului ambasador al SUA la Bucuresti. În fiecare saptamâna, are sau n-are treaba, Michael Guest se trezeste vorbind despre marea coruptie din România. Ca un comisar sovietic de pe timpuri, el da indicatii Guvernului, sefului statului si primului ministru. Este enervant sa vezi obedienta cu care premierul Nastase si presedintele Iliescu iau pozitii publice în care îi dau dreptate, în loc sa-i spuna sa mearga la plimbare". Iar saptamâna urmatoare Dan Pavel continua, alegîndu-si ca pretext recentele evenimente din Basarabia si presupusa implicare a Moscovei în ele: "... România nu mai este o republica bananiera. Acest lucru nu i-a fost comunicat actualului ambasador al SUA la Bucuresti, care trateaza România la fel precum Guvernul lui Putin si Duma rusa. Este imoral ca un diplomat american sa îndrazneasca a vorbi despre coruptie tocmai când în SUA se desfasoara scandalul de proportii Enron cu implicatii grave la Casa Alba, investigate de justitia americana".

Am destule motive sa cred ca pentru cititorii Cotidianului frazele lui Dan Pavel nu sunt nimic mai mult decât niste nazbâtii. Lucrul acesta se datoreaza lui Ion Ratiu, fiului sau si aproape tuturor celor care au scos si scot acest ziar. Întâmplarea a facut ca înainte cu nici o saptamâna de articolele nervoase ale lui Dan Pavel, Constatin Ţoiu sa scrie în chiar aceasta pagina o tableta admirabila, intitulata "Guest", care viza exact aceleasi opinii ale ambasadorului despre coruptia din România, dar care era de un sens complet contrar celor scrise de Dan Pavel. Acesta este, deci, primul motiv pentru care cred ca nu ar avea vreun rost sa încerc sa demonstrez că Pavel greseste. Al doilea motiv este ca daca as face asa ceva as fi silit sa însir o sumedenie de banalitati; afirmatiile d-lui Pavel sunt atât de evident aberante tocmai pentru ca sfideaza adevarurile cele mai elementare.

Si totusi, câteva lucruri cred ca trebuie spuse. Mai întâi, este complet neclar care este problema pe care Dan Pavel o are cu diplomatul american. Oricine stie că de vreo doi sau trei ani – si nu doar "în ultimele luni" – autoritatile de la Bucuresti au primit critici repetate pentru coruptia din tara, critici nu o data mai severe decât ale diplomatului american, de la Comisia si Parlamentul European, Banca Mondiala, Departamentul de Stat al SUA, secretarul general al NATO etc etc. Si atunci, de ce numai Michael Guest se poarta precum "comisarii sovietici"? Apoi, sa nu stie, oare, d-l Pavel că o tara bananiera nu este aceea în care diplomatii acreditati în ea vorbesc despre coruptia grava a politicienilor locului, ci tocmai aceea în care coruptia reprezinta - îmi pare rau, dar asa, ca în România – una din primele cauze ale saraciei populatiei, decadentei societatii si sabotarii intrarii ei în lumea civilizata?

În al treilea rând, d-l Pavel este profund necinstit atunci când le spune cititorilor sai ca este "imoral" ca Michael Guest sa vorbeasca despre coruptia din România atâta vreme cât în Statele Unite este în curs un mare scandal de coruptie, "cu implicatii la Casa Alba, investigat de justitia americana". Pavel scrie lucrurile astea desi stie bine ca marea diferenta dintre tara sa si a d-lui Guest consta, aici, în faptul ca la americani Justitia îsi face treaba chiar daca afacerea Enron îl vizeaza pe presedinte, în timp ce la noi nu se va întâmpla absolut nimic, niciodata, nici daca s-ar mai dovedi încâ de zece sau de douazeci de ori că presedintii Iliescu si Constantinescu au fost finantati de marii gangsteri ai ultimului deceniu: Vântu, Catarama, Paunescu, Sever Muresan s.a.m.d.

Legitimitatea cu care oficialii UE, NATO ori Michael Guest cer politicienilor sa rezolve problema coruptiei nu este evidenta numai pentru cineva care nu vrea s-o vada. Ea este data de eforturile pe care Occidentul le face de mai bine de un deceniu pentru a întâmpina aspiratiile românilor de a se integra unei lumi civilizate si prospere. Nu întelege lucrul acesta Dan Pavel? Si daca îl întelege, de unde ideea că Iliescu si Nastase, vinovati primii ca România a ajuns una din cele mai corupte tari din lume, ar trebui "sa-l trimita la plimbare" pe oficialul american?

Nu trebuie sa fii prea perspicace ca sa îi vezi pe Nastase, Vacaroiu, Hrebenciuc si tovarasii lor frecîndu-si mâinile fericiti de isprava lui Dan Pavel. De altfel, cine a citit cele doua texte a gasit date care îndreptatesc sa se creada ca ele au fost inspirate - daca nu cumva mai mult - de politicieni. În exact aceleasi zile în care diplomatul american era acuzat de d-l Pavel ca ne trateaza ca pe o "tara bananiera", Vadim Tudor si revista România Mare îi imputau acestuia exact acelasi lucru: ca "trateaza România ca pe Afganistan". Coincidenţă sau nu, faptul acesta face lucrurile înca si mai urâte. (Cotidianul, 1 martie 2002 si Lumea libera)


Când cuvintele bat câmpii, articol publicat in anul 2002