Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Un nationalism bezmetic

Este un loc comun deja ca d-l lliescu si coteria sa politica au dat demagogiei patriotarde un loc aparte in strategia prin care s-au instalat si s-au mentinut la putere. Ei au inteles din capul locului ca mai ales diversiunea nationalista le poate aduce votul masiv al unui electorat care nu apucase sa se dezmeticeasca inca. Nu conta ca instigarea interetnica ne putea zvarli intr-o tragedie, important era sa pui mana pe putere.

Primele inscenari au aparut la nici o luna de la revolutie, anuntand cum nu se putea mai clar drama de la Targu Mures. "Evenimentele", cum o numea cu o preocupare teatrala d-l lliescu, au fost urmate de altele in Harghita si Covasna si, la putin timp dupa aceea, de cele din Tara Secuilor. Pentru omul de rand Ardealul era ca si pierdut, cand, dintr-o data, salvator, d-l lliescu - tot d-l lliescu! - a gasit iesirea: reinfiintarea Securitatii. Protestele au fost vremelnice si destul de timide, pentru că Transilvania era, totusi, nu-i asa, "pamant romanesc". Incat, de atunci, si institutia d-lui Postelnicu s-a integrat foarte bine "noilor realitati" iar alegerile au fost castigate, chiar in doua randuri, de cine trebuia. Si, in plus, lucru important, nici n-am mai pierdut Ardealul.

Cu cateva luni in urma, cand aparusera pentru prima data dupa 1989 unele semne incurajatoare pentru relatiile cu Ungaria, multa lume s-a si intrebat ce vor mai nascoci nationalistii nostri. Un nou sir de provocari i-a linistit pe curiosi. PUNR-ul a fost chemat imediat in guvern si am inteles ca la nevoie va fi mobilizat si PRM-ul. Iar daca gluma se ingroasa, la negocieri la Budapesta d-l Melescanu va pleca mai mult ca sigur cu Vadim Tudor si Funar. Si, cum la noi diversiunile fara Televiziune nu sunt diversiuni, institutia in cauza s-a implicat si ea din plin. Nu stiu cata lume a sesizat, insa la anumite intervale de timp, calculate fara nici o indoiala dupa criterii tinind de stiinta diversiunii, "Actualitatile" de seara isi infioara telespectatorii cu fel de fel de grozavii despre maghiarimea hulpava. Iar daca de cele mai multe ori balaurul nu-i altul decat UDMR-ul, aliatul opozitiei, e doar o pura intamplare, si nu o provocare politica. Eu nu spun ca UDMR-ul e o ceata compacta de ingeri. Eu spun doar ca, pentru a nu pierde puterea, guvernantii nostri nu ar ezita sa declanseze chiar si un razboi civil.

Revenind la Televiziune, filmul molestarii lui Mihaila Cofariu, insotit acum de un comentariu "la zi" in nota inconfundabila a redactorilor de la Romania Mare, este difuzat, de la un timp, tot mai des. Nu cred ca in arhiva Televiziunii mai este o pelicula cu atatea reluari. Dupa cum nu cred nici ca d-l lliescu mai poate sa prosteasca azi pe cineva cu povestile lui cu consensul national. In sfarsit, de curand a fost reluata si cea mai consacrata reteta in materie. Saptamana de saptamana aproape, suntem instiintati ca inca un cimitir romanesc a fost profanat. "Surse care doresc sa-si pastreze anonimatul" informeaza Televiziunea, si mai nou vad ca si Rompresul d-lui Udroiu, ca in nu stiu care cimitir "autori neidentificati" (dar sigur de nationalitate maghiara) au smuls crucile de pe morminte. Ciudat e ca, desi pana acum ni s-au prezentat zeci de asemenea orori, nici unul, dar absolut nici unul din "autori" n-a fost "identificat". Or fi probabil si ei la fel de dibaci ca teroristii d-lui lliescu. Sau pur si simplu nu exista si cineva isi permite sa traga pe sfoara doua institutii asa de serioase.

Lasind gluma la o parte, trebuie spus ca acum normalizarea relatiilor cu Ungaria ne este vitala. Ca si vecinilor nostri, de altfel. Ea nu trebuie zadarnicita de o mana de derbedei politici. In jurul acestui deziderat cred ca trebuie sa se regaseasca, de aceea, toti cei care, la putere sau in opozitie, sunt constienti de consecintele unui nationalism primitiv si bezmetic. Si asta si pentru ca, se pare, nu totul depinde aici, ma previne cineva initiat, de cancelariile occidentale. (Romania libera, 6 septembrie 1994)


Un nationalism bezmetic, articol publicat in perioada 1990-1998