Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

O prioritate discutabila

Partidele parlamentare au demarat deja procedurile de revizuire a Constitutiei. Cu putin înainte de intrarea în vacanta parlamentara, a fost stabilita componenta Comisiei de propuneri pentru revizuire. Pasul acesta este primul al unui proiect mai vechi, despre care oamenii politici vorbesc mai ales dupa ultimele alegeri. Lista amendamentelor care ar urma sa fie aduse legii fundamentale este prea lunga ca s-o pot reproduce aici. Doar câteva exemple: initierea unei motiuni de cenzura sa fie conditionata de prezentarea unui candidat la functia de prim ministru; sanctionarea parlamentarilor care nu participa la lucrarile Parlamentului; dizolvarea Parlamentului sa se faca la propunerea Guvernului; introducerea posibilitatii ca Guvernul sa poata interveni în procesul legislativ daca unele amendamente sunt contrare programului de guvernare. Cred ca nu trebuie sa fii doctor în drept constitutional ca sa vezi ca asemenea propuneri sunt ori complet derizorii (ca în cazul sanctionarii prin Constitutie a parlamentarilor chiulangii) ori în dezacord cu normele elementare ale statului de drept – pentru că de fapt asa este ideea ca Guvernul "sa poata interveni în procesul legislativ". Ca sa nu mai spun de perspectiva ca dizolvarea Parlamentului sa se faca "la propunerea Guvernului". Se stie, dizolvarea Parlamentului survine atunci când forul legiuitor nu a acordat Guvernului, în interiorul unui anumit termen, votul sau de încredere. Or, consultarea Guvernului asupra dizolvarii unui Parlament care nu i-a acordat votul sau este, în atari conditii, lipsita de logica nu numai în sine dar si prin aceea ca Guvernul pe care ar urma sa-l consulte presedintele, într-o chestiune de o asemenea importanta, este de fapt unul lipsit de legitimitate constitutionala, stiut fiind ca mandatul Guvernului începe dupa obtinerea votului de încredere si "de la data depunerii juramântului de credinta".

Cam de aceeasi factura sunt si alte propuneri. Reducerea numarului de parlamentari – la 110 senatori si 220 de deputati – este acceptata, în principiu, ca o idee justificata. Numai că materializarea ei nu tine de amendarea Constitutiei, ci de cea a Legii electorale (Legea electorala e cea prin care, potrivit Constitutiei, se stabileste numarul deputatilor si senatorilor). Amendamentul privind garantarea proprietatii private este inutil pentru simplul fapt – despre care am mai scris, si nu mai insist – că acest drept este garantat, si înca în mod explicit, prin art 41 al Constitutiei.

Ce ar mai ramâne, atunci, din proiectul de revizuire a Constitutiei? În afara de stabilirea de prerogative distincte pentru cele doua Camere ale Parlamentului – aproape nimic esential.

Despre nevoia revizuirii Constitutiei, specialistii au vorbit arareori si nu au avut în vedere chestiuni fundamentale. Din perspectiva aderarii României la Uniunea Europeana, Lucian Mihai a adus în discutie câteva lucruri tinînd de drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale. Corneliu Liviu Popescu a propus un amendament, cu ceva mai mult timp în urma, care "sa respecte principiul laicitatii Republicii în cazurile în care se depune juramânt" (pentru ocuparea unei demnitati publice, pentru cei care satisfac stagiul militar sau într-un proces judiciar). Interdictia pusa cetatenilor români care mai au si o alta cetatenie sau cu domiciliul în strainatate de a ocupa functii si demnitati publice este si ea considerata amendabila - dar, ca si altele de acelasi gen, par sa nu fie avute în vedere de oamenii politici.

În aceste conditii, impresia cuiva din afara e ca oamenii nostri politici se afla în treaba ("Hai la munca sa muncim/Dă Doamne sa nu gasim"). În orice caz, confruntata cu alte teme ale actualitatii noastre, revizuirea Constitutiei, care are stabilit deja si un termen final, 15 iunie 2003, ne apare cel putin ca o prioritate discutabila.

Degradarea tot mai accentuata a nivelului de viata al oamenilor nu a avut si nu îsi are absolut deloc cauzele în nu stiu ce imperfectiuni ale textului constitutional. La fel, România a ajuns una dintre cele mai corupte tari din lume din cauza comportamentului abuziv si lipsit de integritate al politicienilor si demnitarilor ei, si nu pentru că legii fundamentale nu i-au fost aduse amendamentele preconizate de politicieni. Marile probleme în procesul de aderare la Uniunea Europeana si NATO au orice alte explicatii – pe care le stim cu totii pe dinafara – decât nu stiu ce lacune ale Constitutiei. Expertii si oficialii NATO si UE au avut de-a lungul timpului o sumedie de observatii legislative, uneori mergînd pâna în cele mai mici detalii, la nivelul ordonantelor de Guvern sau chiar al ordinelor unui minister sau altul. Însa niciodata observatiile lor nu au indicat un text sau altul din Constitutie ca fiind raspunzator de situatia din România, de mersul reformelor sau de restantele serioase în procesul de integrare. (Cotidianul, 20 iulie 2002 si Lumea libera)


O prioritate discutabila, articol publicat in anul 2002