Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Tiganii: spre "solutia finala"?

Vara aceasta am fost câteva zile la mare, la Eforie Nord. Într-una din zile, o tiganca trecea pe plaja, printre trupurile întinse la soare, strigînd ca are de vânzare porumb fiert. M-am uitat dupa ea pâna când n-am mai vazut-o si glasul i s-a stins în valea în care coborâse. Din cele câteva sute de oameni pe lânga care trecuse femeia, niciunul n-a fost interesat de oferta ei. Explicatiile pareau sa fie doua. Prima, ca era putin înainte de ora prânzului iar a doua ca femeia arata cum vedem adesea – parul nespalat si latos, tricoul si fusta îngalate si lalâi, unghiile... Nu trecuse, cred, jumatate de ora si pe urma femeii a aparut, vânzînd si el porumb fiert, un barbat: între doua vârste, român, dupa pielea alba, si destul de îngrijit (în alti ani mai întâlnisem prin statiuni "genul", însa pe strada principala, nu pe plaja). Unde femeia nu vânduse un singur porumb, barbatul a vândut câteva zeci. Si mi-a fost imediat clar de ce.

Cele vazute pe plaja mi-au venit în minte la încheierea vizitei pe care ministrul francez de Interne a facut-o, acum vreo doua luni, la Bucuresti. D-l Sarkozy a venit în România pentru ceea ce el însusi a numit "problema delincventilor români din Franta" (prin formularea sa, d-l ministru, atent probabil cu regulile "corectitudinii politice", a evitat sa-i numeasca explicit pe tiganii din România despre care se spune ca cersesc pe strazile Parisului).

"Premierul Adrian Nastase a fost de acord ca respectivii delincventi sa fie sanctionati si prin confiscarea bunurilor din tara", a anuntat oaspetele francez.

Dar de ce nu si cu lagarele de concentrare, domnule Nastase? Termenul vi se pare compromis? Gasiti altul, nu va împiedicati de un cuvânt, acolo!

"Fiind de acord sa confiste bunurile din tara" (pesemne pentru ca i s-a propus), primul ministru ignora cu buna stiinta ca prin Constitutie pot fi confiscate numai bunurile "destinate, folosite sau rezultate din infractiuni". Evident, problema e aici mai mult de principiu, de vreme ce nu-i deloc greu sa-ti închipui ce averi pot sa aiba în tara niste oameni care pleaca la mii de kilometri sperînd sa poata supravietui din mila publica. În principiu vorbind, deci, cum poate primul ministru sa ia în numele statului pe care îl reprezinta un angajament nesocotind în mod atât de flagrant Constitutia proprie? Si, daca îmi e permis, cum de nu se întreaba d-l Sarkozy si Guvernul sau ce angajament e acela pe care autoritatile de la Bucuresti îl iau nesocotind atât de flagrant nu doar Constitutia proprie dar si principii sacrosancte (si constitutionale, desigur) în Franta?

Imigratia din Est si consecintele ei sunt, indiscutabil, o problema pentru tarile occidentale. Nu e deloc greu de înteles inconfortul pe care delincventa si cersetoria imigrînd din Estul fost comunist (dar si din fostele colonii) îl provoaca cetatenilor vestici. Dar solutia nu e nici pe departe cea pe care au parafat-o d-nii Nastase si Sarkozy.

Amenintati de popularitatea lui Le Pen, oamenii politici francezi au intrat, la recentele alegeri, în logica populismului si demagogiei pe care acesta le reprezinta atât de stralucit. Iar astazi ei ne apar drept prizonieri ai propriilor erori. Întelegerea neonorabila pe care d-l Sarkozy a facut-o cu Adrian Nastase mi se pare ca are mai mult rostul sa-i recompenseze pe votantii actualului Guvern francez (destui contaminati si ei de logica despre care vorbesc) decât sa rezolve o problema reala pe jumatate si exagerata de trei ori pe atât.

În ce ne priveste, nimic nou sub soare. Atunci când se indigneaza ca tiganii cersesc pe strazile Parisului – si ne fac tara de râs, nu-i asa – d-l Nastase stie bine din ce cauza se întâmpla asta. Stie bine ca el si Guvernul sau trateaza tot mai gravele probleme ale minoritatii rome cu acelasi dispret cu care au facut-o toate guvernele de dupa 1990. Un singur exemplu mi se pare de ajuns. În urma cu mai mult de un an Guvernul d-lui Nastase a adoptat o "strategie nationala", extrem de generoasa, "pentru îmbunatatirea situatiei romilor" (documentul a fost amplu publicitat si tiparit în Monitorul oficial nr 252 din 16 mai 2001). Am avut recent curiozitatea sa aflu ce fonduri au alocat d-l Nastase si Guvernul sau pentru sustinerea acestei strategii. Nici macar un singur leu.

Dar drama minoritatii romilor vine inclusiv din interiorul sau. Ajunge sa vezi felul jalnic în care se poarta Madalin Voicu, lider politic al romilor, ca nici macar sa nu mai speri ca ar mai putea sa se faca vreodata ceva. "Tiganii nostri sunt prosti si primitivi, umbla desculti, jigariti si nepieptanati si irita pe toata lumea", asta predica mai nou deputatul pedeserist. Primitivismul în care traieste aceasta minoritate este, desigur, o realitate. Însa ea nu va fi depasita nici în secolele care vin cu înjuraturile acestui parvenit respingator si cu întelegeri ca acelea dintre d-nii Nastase si Sarkozy. Iar tiganca de pe plaja din Eforie si etnia ei nu vor întelege niciodata nu doar din ce cauza traiesc drama pe care o traiesc dar nici macar ca traiesc o drama. (Cotidianul, 2 noiembrie 2002 si Lumea libera)


Tiganii: spre "solutia finala"? , articol publicat in anul 2002