Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Opozitia: între unitate si credibilitate

GDS a initiat cu ceva timp în urma o dezbatere avînd ca tema o întrebare: "Cum se poate reface unitatea Opozitiei?" Întrebarea pe care si-au pus-o organizatorii mie mi-a ridicat din capul locului o alta, si anume daca adevarata problema a Opozitiei chiar asta este, lipsa de unitate?

Sigur că în perspectiva alegerilor de peste doi ani solidaritatea în fata unui PDSR caruia azi pare ca nimeni nu-i mai sta în cale este o tema care nu trebuie neglijata. Dar a vedea în ea singura problema este, dupa parerea mea, o greseala. Cu alte cuvinte, problema nu este, cred, sa te îngrijesti înca de pe acum sa refaci unitatea fostei coalitii la putere (pentru că de fapt asta înseamna Opozitia de astazi, de a carei ne-unire sunt îngrijorati d-nii Liiceanu si Plesu); mai ales că, stim bine, liberalii, Traian Basescu si tovarasii sai nu au nevoie sa fie prea mult împinsi de la spate sa se uneasca daca asta e conditia revenirii în fotoliile puterii.

Dupa parerea mea, problema cu adevarat serioasa a Opozitiei este credibilitatea. Iar problema aceasta vine din cei patru ani de guvernare, atât de neconvingatori, dar si din urmatorii doi, ultimii, de opozitie. În opozitie, partidele fostei coalitii au facut prea putin ca sa convinga ca, revenite la putere, ar fi capabile de performante superioare celor din anii guvernarii. Sigur ca da, nu-i un lucru simplu sa probezi în opozitie ca esti capabil sa guvernezi (mai ales dupa ce la guvernare fiind ai dovedit mai mult contrariul). Si totusi, câte ceva s-ar fi putut face. Situatia din agricultura, de exemplu, continua sa se înrautateasca într-un ritm parca si mai accelerat decât pâna în urma cu doi ani iar Partidul Taranesc, chiar daca "marginalizat" de alegatori dar si de o presa prea putin obiectiva, lipseste practic cu totul; în timp ce fostul ministru Muresan, suspectat de fraude grave, foloseste d-lor Iliescu si Nastase drept material didactic la lectia de demagogie pe tema luptei împotriva coruptiei. La fel, în chestiunea privatizarii. În loc sa urmareasca si sa vorbeasca public despre ceea ce se întâmpla în domeniul de care a raspuns, fostul sef al FPS Radu Sârbu e si el mai tot timpul în anchete, când la Politie, când la Parchet. Si ca sa nu mai continuu, întreb, exista macar un domeniu în care Opozitia sa fi convins ca luînd din nou puterea va face ce ar fi trebuit sa faca atunci când a fost la guvernare?

Dupa esecul din alegerile trecute s-a vorbit imediat, cu toata justificarea, de nevoia unor schimbari substantiale în partidele fostei coalitii. S-a întâmplat, oare, pâna acum asa ceva? În parte, si teoretic vorbind, da. Ion Diaconescu, Petre Roman si de putin timp si Valeriu Stoica au parasit fotoliile de lideri. Dar s-a produs astfel o schimbare de fond în partidele respective? Eu sunt tentat sa raspund mai mult nu decât da. Si asta mai ales pentru că succesorii d-lor Diaconescu, Roman, Quintus si Valeriu Stoica sunt doi fosti prim-ministri si un fost ministru si actual primar general al Capitalei ale caror performante în pozitiile importante pe care le-au detinut sunt în cazul cel mai bun numai discutabile.

Ce pare sa nu fi înteles intelectualii de la GDS a înteles Traian Basescu. "Electoratul român", a spus el, "s-a saturat sa-i vada tot timpul pe Vadim, pe Nastase ori pe Basescu. Partidele care vor sa câstige trebuie sa fie pregatite sa intre în alegerile din 2004 cu o noua generatie de oameni politici, tocmai pentru a fi credibile". O saptamâna sau doua mai târziu, Basescu a reluat ideea, fiind înca si mai explicit (a facut-o într-un interviu în revista 22): "România are o clasa politica incapabila, care guverneaza de 12 ani. Aceasta clasa politica si-a terminat mandatul si sper că 2004 va fi anul în care populatia o va respinge prin vot. Va asigur că eu nu ma situez în afara clasei politice pe care o condamn, iar daca în PD va creste repede un lider cunoscut, as fi cel care s-ar da de-o parte din bun simt".

Nu este exclus ca, prin declaratiile sale, Traian Basescu sa urmareasca de fapt sa se faca simpatic celor, foarte numerosi, care cred exact ce spune el, anume că actuala clasa politica trebuie primenita în profunzime. Dar nici nu e exclus ca atitudinea sefului PD sa fie una venind dintr-un plus de luciditate si inteligenta (cât priveste "bunul simt", prefer sa fiu ceva mai circumspect când e vorba de d-l Basescu); când spun ce spun as nota, pentru ca mi se pare drept, atentia cu care Basescu încurajeaza evolutia unui om politic tot mai promitator din partidul sau, vicepresedintele si deputatul Emil Boc.

Prin urmare, chestiunea unitatii Opozitiei cred ca trebuie pusa contextual si nu transformata într-un apostolat steril. Unitatea si solidaritatea le-ar fi de vreun folos partidelor din opozitie numai atunci si în masura în care când si în ce masura ar veni sa le potenteze - fiecaruia în parte si, daca va fi cazul, tuturor la un loc - credibilitatea si eficacitatea. (Cotidianul, 16 noiembrie 2002 si Lumea libera)


Opozitia: între unitate si credibilitate, articol publicat in anul 2002