Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Oameni vechi, tactici noi

Nu stiu cati au observat, insa dupa plecarea d-lui Everac indelungatul sir de proteste la adresa Televiziunii, declansat inca din primele zile de dupa Revolutie, aproape ca a incetat. Lucru cu atat mai ciudat, cu cat institutia in cauza continua sa fie la fel de obedienta politic ca si pana atunci. Si totusi, ce s-a intamplat, de fapt?

Este stiut ca d-nii Theodorescu si Everac, dupa ce ca nu se jenau deloc pentru servilismul lor, isi mai si dadeau in petic, ore in sir, pe postul national. Fanfaronada si caraghioslacurile lor umpleau paharul si exasperau telespectatorii, carora, in felul acesta, le era foarte usor sa personalizeze responsabilitatile. Vinovatul, seful Televiziunii, era la vedere si lumea spunea: Pentru ce se intampla - el este vinovat.

Dupa plecarea d-lui Everac, insa, tactica s-a schimbat. D-l Popa a condus Televiziunea dintr-un anonimat strategic. Nu apare pe post, nu da interviuri, nu are "tableta", nu semneaza comunicate. Desi are un nume, este anonim. Multi chiar cred ca postul d-lui Everac este inca vacant. Asa se explica de ce pana acum putini au legat slugarnicia politica a Televiziunii de numele actualului ei sef. De fapt, nu d-nii Cepraga, Mircescu si Graur sunt principalii vinovati ca la Televiziune apologia presedintelui lliescu, de pilda, a capatat forme grotesti. Pe ei d-l Popa i-a scos in fata ca tinte mai multe si mai mici, pe care criticii sa-si iroseasca mai repede si mai fara rost munitia. In vreme ce dansul a ramas, nu-i asa, un director onorabil. Servil si onorabil - mare smecherie! (Romania libera, 24 noiembrie 1994)


Oameni vechi, tactici noi, articol publicat in perioada 1990-1998