Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Un text antologic

Dupa un deceniu si jumatate de la revolutie, lustratia fostilor securisti e "imposibila" si practic fara sens. Ideea apartine directorului României literare, d-l Nicolae Manolescu, si reprezinta concluzia unui editorial pe care criticul literar l-a publicat recent în revista pe care o conduce ["Imposibila lustraţie, România literară, numărul 1, din ianuarie 2003].

Am ales sa scriu despre cele scrise de d-l Manolescu pentru că textul sau, al unui intelectual cu audienta, îmi pare sa faca un mare deserviciu adevarului istoric si sanselor si asa destul de mici pe care le avem de a intra curând în normalitate.

"Nu mai am nici o îndoiala", scrie d-l Manolescu, "ca Securitatea ne-a salvat de comunism". Daca e cineva care sa nu-si aduca aminte unde a mai citit asemenea elogii la adresa Securitatii, îi spun eu: numai în cartile securistului povestitor Pavel Corut si în România Mare. Iar daca d-l Manolescu chiar nu întelege cine ne-a salvat de comunism, i-as spune de asemenea eu: de comunism ne-a salvat faptul ca legile societatii umane sunt inexorabile si că orânduirile cladite pe utopii economice si politice, pe minciuna, pe frica de dictatori si de crimele politiilor lor politice nu mai aveau cum sa dureze în Europa anilor 1980. "Dezghetul" a început la jumatatea anilor 80 si nu mai târziu inclusiv pentru că dupa Brejnev au venit la Kremlin Andropov si Gorbaciov, si nu Hrusciov si Stalin (întelege oricine, desigur, că succesiunea la Kremlin a urmat o cu totul alta logica decât aceea dupa care în critica noastra literara d-l Manolescu i-a urmat lui George Calinescu, si nu viceversa). Pâna la urma zidul Berlinului ar fi cazut (si dupa el si Ceausescu) chiar si cu Brejnev la Kremlin, si chiar daca asta s-ar fi întâmplat cu o toamna sau doua mai târziu iar ofiterii Stasi si granicerii lui Honecker ar fi facut nu câteva zeci, ci câteva sute sau mii de victime.

Despre cele întâmplate în decembrie 1989, d-lui Manolescu i se pare destul de posibil sa fi existat un scenariu pus la punct de Securitate urmarind "sa termine o data cu ideologia comunista si cu nomenklatura care profita de pe urma ei". "Dar se pare", continua domnia sa, "revoltele au anticipat lovitura de stat planuita. Si atunci securistii le-au exploatat cum s-au priceput mai bine". Prin urmare, în rationamentul d-lui Manolescu avem de-a face cu o presupunere, neconfirmata în nici un fel pâna astazi, ca ar fi existat o lovitura de stat planuita de Securitate, si cu un fapt cert, revoltele populare, mai ales cele de la Timisoara si Bucuresti (pe care, odata declansate, putem fi de acord cu d-l Manolescu, "securistii le-au exploatat cum s-au priceput mai bine"). Se poate trage din asta, întreb, concluzia că "Securitatea ne-a salvat de comunism"?

Sa sustii ca Securitatea ne-a salvat de comunism si sa nu amintesti nimic despre unda verde data de Moscova reformelor în blocul comunist, de rolul Occidentului în aceeasi directie sau de caderea zidului Berlinului mi se pare ciudat. Fara doar si poate, cele întâmplate în lagarul comunist de la venirea lui Gorbaciov la Kremlin si pâna la prabusirea zidului Berlinului le-au spus securistilor că ideologia comunista si dictaturile bazate pe ea nu mai aveau nici la Bucuresti vreo sansa. Că au înteles lucrul acesta si că în cele din urma au refuzat aventura fratricida pe care, cu gândul mai ales la propria-i piele, Ceausescu a propus-o Securitatii, Militiei si Armatei e un lucru care cred ca nu poate fi negat. Dar asta-i una iar afirmatia ca securistii ne-au salvat de comunism e cu totul altceva.

Pâna sa ma hotarasc sa scriu rândurile de fata m-am întrebat daca nu cumva d-l Manolescu a scris ce a scris pornind de la un numar de premise false ce se pot insinua atât de usor în marile pete albe care continua sa acopere si azi adevarul despre revolutie. În atari conditii mai era nevoie de doar câteva vicii marunte de rationament, carora teoretic vorbind nu li se poate sustrage cu totul nici chiar d-l Manolescu, pentru ca articolul sau sa se poata explica. La o noua lectura, însa, m-am convins ca era vorba despre altceva, ceva foarte greu de înteles.

D-l Manolescu sustine ca lustratia este imposibila si fara sens motivînd si cu enunturi indubitabile, care spun, între altele, ca securistii "au distrus comunismul si astazi sunt pionierii capitalismului", "sunt capitalişti convinşi şi pariază fără ezitare pe economia de piaţă" sau că din punct de vedere moral agentii politiei politice comuniste sunt doar "eventual condamnabili". Asadar, membrii celei mai odioase institutii din istoria statului român sunt "eventual condamnabili". Ei sunt "pionierii capitalismului românesc" (la asa pioneri, asa capitalism) dupa ce în complicitate cu esalonul doi al Partidului Comunist au jefuit, timp de un deceniu si jumatate, economia de stat, fara sa construiasca mai nimic în locul ei, au devalizat bancile de miliarde de dolari, au organizat Caritas-uri si FNI-uri etc etc etc.

Textul d-lui Manolescu mi se pare că are toate datele pentru a fi inclus în antologia cea mai semnificativa – literara, politica si publicistica - a autorului. (Cotidianul, 25 ianuarie 2003 si Lumea libera)


Un text antologic, articol publicat in anul 2003