Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

"Societatea civila" a d-lui Cozmânca

"Pachetul anticoruptie" a fost trecut prin Parlament si a devenit lege cu tot noianul de vicii, de care auzisera pâna si tâncii de la gradinita. Confruntat cu unele critici ale presei si societatii civile, d-l Nastase paruse la un moment dat sa renunte la procedurile angajarii raspunderii Guvernului pentru adoptarea legii. Ezitarile au durat pâna când ministrul Cozmânca a facut cunoscut ca Guvernul s-a consultat pe marginea proiectului de lege cu "soshietatea shivilî".

Cine n-a înteles bine ce-a anuntat d-l Cozmânca, seara a putut sa vada la televizor că într-adevar Guvernul "se consultase cu societatea civila". E adevarat, doar cu o mica parte a ei, cum o sa arat imediat, dar, în definitiv, care Guvern din lumea asta opereaza cu adevaruri absolute?

Deci, dupa o selectie ale carei criterii le stie numai Guvernul, la "consultarile" de la Palatul Victoria au participat Mircea Toma, directorul Agentiei de monitorizare a presei Academia Catavencu, Cristian Pârvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, un reprezentant al Transparency International si un altul al unei fundatii de care n-a auzit nimeni. Enuntul Guvernului ca s-ar fi consultat cu societatea civila, fraudulos în modul cel mai evident, are justificarea că a urmarit sa legitimeze un alt act aproape la fel de fraudulos si el, si anume ocolirea unei dezbateri cu adevarat serioase, inclusiv în Parlament, a unei legi foarte necesare (dar si destul de indezirabile pentru oamenii politici). Întrebarea care s-a pus a fost cum justifica d-nii Toma si Pârvulescu că au acceptat sa fie facuti partasi la o asemenea frauda (Transparency International a dezavuat ulterior, public, pretentia Guvernului ca întâlnirea cu pricina ar fi însemnat "consultarea societatii civile").

O dezbatere serioasa ar fi fost necesara mai ales pentru că proiectul Guvernului era "cât se poate de lacunar, de incoerent si plin de inadvertente", ca sa citez una din mai multele astfel de aprecieri, apartinînd, aici, presedintei Fundatiei pentru o Societate Deschisa, Renate Weber. Reglementarile privind interdictia demnitarilor de a se folosi de functiile lor în interes privat ("conflictele de interese") au fost de departe - si deloc întâmplator - cele mai deficitare. În forma "supervizata" de d-nii Pârvulescu si Toma, legea le permite parlamentarilor si ministrilor sa faca practic ce au facut si pâna acum, adica sa obtina venituri foarte mari folosindu-se în mod abuziv de pozitiile pe care le ocupa. Cazurile în care un demnitar este considerat în "conflict de interese" sunt extrem de putine în comparatie atât cu ceea ce se întâmpla în realitate la noi dar si cu ceea ce e stabilit prin lege în tarile civilizate sau prin reglementarile specifice ale Consiliului Europei. Ca sa nu mai continuu, societatea civila a d-lui Cozmânca nu a avut aproape nimic de spus nici în privinta amendamentelor la Legea controlului averilor demnitarilor. Asa se face că Legea va permite în continuare verificarea acestor averi numai în cazurile în care – putina atentie, va rog - "exista dovezi certe" privind dobândirea ilicita a lor. Ceea ce ar fi o gogomanie maxima daca n-ar fi o sarlatanie sadea.

PSD si Guvernul sau s-au folosit fraudulos de procedura constitutionala a angajarii raspunderii Guvernului pentru ca sa expedieze o chestiune cât se poate de serioasa si de actuala pentru România. Formula a avut avantajul, cu totul notabil, că, pe de o parte, a evitat sa puna în vreun fel în pericol afacerile trecute, prezente si viitoare ale demnitarilor si politicienilor iar pe de alta parte ca a mai bifat una din cerintele, tot mai sastisite mi se pare, ale NATO si UE. Cât priveste Opozitia - liberalii, d-l Basescu si camarazii sai au niste caziere asa de încarcate ca te umfla râsul când îi auzi vorbind de coruptie.

Putinele sperante care mai ramasesera erau legate de societatea civila. Erau... Vazîndu-i pe Mircea Toma si Cristian Pârvulescu cum accepta sa-i cautioneze pe d-nii Nastase, Cozmânca si Hrebenciuc, mi-am spus din capul locului ca o explicatie trebuie sa fie si aici. Am contat pe o mai veche prejudecata a mea, anume ca oamenii inteligenti actioneaza rational inclusiv atunci când se compromit. Cu nici doua saptamâni înainte de a se lasa "consultat" de Nastase si Cozmânca, în numele societatii civile, d-l Pârvulescu si asociatia dumisale au fost cadorisiti de Guvern cu o finantare de fix 135.000 de dolari. Suma, imensa raportata la bugetele din care traieste la noi societatea civila, a fost atribuita cu o discretie pe care ar invidia-o pâna si Mossadul. Post factum, pe site-ul Ministerului Informatiilor Publice a aparut o informatie blitz si o declaratie a ministrului Dâncu salutînd "foarte buna colaborare cu societatea civila" si profetind - cu un cinism frust - ca în perspectiva asumarii raspunderii Guvernului pentru Pachetul anticoruptie, "o astfel de initiativa nu poate fi decât benefica". În ce-l priveste pe Mircea Toma, am destule motive sa nu ma îndoiesc ca e si el un om cel putin la fel de inteligent ca d-l Pârvulescu. (Cotidianul, 29 martie 2003 si New York Magazin)

Ulterior publicării acestui articol, Cotidianul a publicat o replică a Asociaţiei Pro Democraţia, căreia am răspuns cu textul de mai jos.

Câteva precizări în legătură cu replica Asociaţiei Pro Democraţia

Atunci când am afirmat că Guvernul a cadorisit Asociaţia condusă de d-l Cristian Pârvulescu cu o finanţare de 135.000 de dolari am avut în vedere mai ales împrejurarea că organizaţia a primit suma respectivă (destul de frumuşică pentru o ONG...) ca urmare a unui acord („memorandum") semnat între Ministerul Informaţiilor Publice (al d-lui Dâncu) şi PNUD (un organism ONU, utilizând bani publici). Dacă „licitaţia" în urma căreia APD susţine că a primit banii a existat cu adevărat, atunci ea a fost, cum am spus, de o discreţie pe care ar fi invidiat-o până şi Mossadul (deşi, insist, la mijloc a fost vorba despre bani şi instituţii publice); dacă este adevărat sau nu că soţia unuia sau altuia dintre domnii de la Pro Democraţia este colegă la Guvern cu d-nii Dâncu şi Cozmâncă şi dacă această împrejurare ar putea sau nu să aibă vreo legătură cu finanţarea primită de APD mi se pare un lucru prea neserios ca să mă opresc asupra lui. [Sotia d-lui Pârvulescu era într-adevăr colegă cu d-nii Dâncu şi Cozmâncă.]

În replica publicată ieri se afirmă că APD şi Agenţia de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu s-au dezis de întâlnirea din 12 martie, pe care Guvernul a prezentat-o drept „Consultare a societăţii civile". Este adevărat, lucrul acesta s-a întâmplat (la data 30 martie), însă numai după criticile de rigoare şi foarte târziu, după ce răul fusese deja făcut – adică după ce Guvernul introdusese în Parlament „Pachetul anticorupţie" (justificând inclusiv cu legitimitatea „consultării societăţii civile"). Singura dintre cele patru organizaţii care s-a dezis cu adevărat de farsa de la Palatul Victoria a fost Transparency International (lucrul acesta s-a întâmplat chiar a doua zi, pe 13 martie, în termeni categorici şi de maxim bun simţ). Cât despre ameninţarea cu tribunalul proferată de APD, îmi pare rău, dar mai ales asta mă face să mă felicit pentru inspiraţia de a fi pus editorialului meu titlul „Societatea civilă a d-lui Cozmâncă”.


"Societatea civila" a d-lui Cozmânca, articol publicat in anul 2003