Dezvaluirile de acum câtva timp privind creditele de la Bancorex au fost uitate de parca nici n-ar fi existat. De ce? Doua explicatii mi se par cele mai plauzibile. Prima, ca în general la noi lucrurile serioase sunt tratate neserios iar a doua ca felul în care au fost facute respectivele dezvaluiri parca si-ar fi propus sa arunce subiectul în derizoriu.
Au fost mai multi ani în care câteva ziare (nu e întâmplator ca numai câteva) au dat temei o atentie constanta. În doua sau trei rânduri au fost publicate liste cu oameni politici si functionari publici care s-au folosit de pozitiile lor ca sa obtina de la Bancorex (banca de stat falimentata inclusiv din cauza aceasta) credite în conditii super-avantajoase (între altele, cu o dobânda de 5–18% în vreme ce pentru oamenii de rând era în jur de 100%). La mai bine de cinci ani de la primele dezvaluiri, doi dintre colaboratorii cei mai apropiati ai fostului presedinte Constantinescu, consilierii prezidentiali Mugur Ciuvica si Marius Oprea, ies la rampa si produc lista cu cele mai multe nume de pâna acum, aproape 400.
Spun ca ceea ce au facut oamenii fostului presedinte pare sa fi aruncat subiectul în derizoriu avînd în vedere mai ales politizarea evidenta a gestului lor. Prea putinii comentatori care s-au ocupat de listele date presei de Ciuvica si Oprea (Rodica Culcer a facut-o cu rigoare în revista 22) au suspectat, si eu cred ca pe buna dreptate, că Emil Constantinescu si colaboratorii lui au obtinut listele înca în anii în care s-au aflat în importantele pozitii de putere si că publicarea lor numai acum este un calcul politic în legatura directa cu reintrarea fostului presedinte în politica.
Personal am un motiv în plus sa cred lucrul acesta. Începînd din 1998 am facut conducerii BCR (BCR a preluat ceea ce a mai ramas din Bancorex) mai multe cereri de a-mi fi comunicate numele celor care au beneficiat de credite preferentiale. Banca a refuzat solicitarile mele motivînd cu "secretul bancar" si cu grija de "a nu fi afectat prestigiul Bancii si al clientilor ei" (o banca ce nu mai exista, pentru ca se prabusise sub povara "prestigiului" propriu si al celor care o devalizasera, inclusiv prin credite preferentiale). M-am adresat presedintelui Constantinescu. Am facut-o tinînd cont de prerogativele sale constitutionale dar si de faptul ca seful statului se declara inamicul cel mai necrutator al coruptiei si lipsei de transparenta. Rezultatul a fost acelasi: legea nu permite, secretul bancar etc etc. Pentru ca astazi, iata, d-l Constantinescu nu numai sa nu dezavueze faptul că colaboratorii sai, fosti si actuali, "încalca legea" si "violeaza secretul bancar" dar mai si spera, se pare, ca gestul lor sa-i aduca avantaje electorale.
Tot politizare înseamna si felul în care colegii d-lui Constantinescu trunchiaza realitatea si o prezinta publicului drept adevar absolut. Sigur ca da, nimeni nu poate sa conteste ca falimentarea Bancorex este mai ales opera PDSR si a clientelei sale. Dar ce anume poate sa justifice, altceva decât o manipulare în interes politic, sa dai numai numele demnitarilor PDSR-isti care au facut parte din conducerea bancii (Doru Ioan Taracila, Dan Ioan Popescu) si sa le treci sub tacere pe cele apartinînd administratiei Constantinescu?
În sfârsit, sunt Emil Constantinescu si consilierii lui preocupati de adevarul despre jaful din sectorul bancar? Foarte bine, nimic mai legitim si mai de dorit, mai ales ca dupa patru ani în care au detinut pozitii atât de importante au suficiente date sa o faca. Însa si în cazul acesta lucrurile ar trebui tratate de asemenea nepartizan si nepolitizat. Ceea ce ar însemna, printre altele, ca "dosarul bancar" ar avea sa includa si Banca Agricola, CEC-ul etc, chiar daca uneori adevarurile de aici ar putea sa nu fie prea agreabile nici fostei Puteri. Desi au anuntat ca vor urma si alte dezvaluiri despre "grozaviile întâmplate în ultimii 13 ani", sunt gata sa pariez putinii bani pe care îi am ca d-nii Ciuvica si Oprea nu ne vor spune niciodata prea multe despre ceea ce stiu despre CEC, de exemplu. Despre creditele preferentiale luate de acolo, din subventii de la buget, de prefectii, sustinatorii si chiar consilierii d-lui Constantinescu, în chiar anii în care se aflau la putere.
Politizarea adevarului si, mai grav, a criteriilor si mecanismelor dupa care ar trebui sa functioneze institutiile a devenit atât de raspândita încât face aproape imposibila iesirea din actuala stare de degradare grava a integritatii publice. Saptamâna care vine voi încerca sa mai aduc câteva argumente în ideea aceasta. (Cotidianul, 12 aprilie 2003 si New York Magazin)
Degradare prin politizare (I), articol publicat in anul 2003