Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Degradare prin politizare (II)

Dosarul flotei a fost repus de curând pe rolul Parchetului. Primul vizat de neregulile din afacerea Petroklav - fostul ministru al Transporturilor din anii 1991–1992. Anuntul ca Traian Basescu a fost invitat în fata "comisiei speciale" instituita prin Legea responsabilitatii ministeriale a fos urmat de reactia devenita clasica demult în politica noastra: PD s-a solidarizat imediat cu seful sau acuzînd partidul de guvernamânt ca încearca sa se "rafuiasca cu unul dintre cei mai redutabili adversari ai sai". Destul de rezonabil în alte ocazii, vicepresedintele Emil Boc a luat de data asta foc: "Este un atac la adresa PD, care este atacat de jos în sus si de sus în jos". (Ma întreb cum vor reactiona PD si d-l Boc daca fostul ministru al Transporturilor va fi chemat sa dea explicatii si în legatura cu prejudiciul de ordinul sutelor de miliarde de lei pe care Curtea de Conturi tocmai l-a descoperit la autostrada Bucuresti-Pitesti.)

Cu putine luni în urma ma si miram că partidul d-lor Roman si Basescu nu se folosise înca de aceasta formula, patentata de PDSR în celebrul caz Bivolaru si preluata de taranisti când a fost sa-i apere pe Sârbu si Muresan. Cum stim, dupa ce în urma cu doi ani Traian Basescu i-a luat lui Petre Roman sefia partidului cei doi au fost tot timpul la cutite (sau cel putin asta ni s-a spus noua, celor de dincoace de gardurile Palatului Modrogan). Repunerea pe rol a dosarului flotei a produs un adevarat miracol. Cei doi au redevenit cei mai buni prieteni (exact ca în zilele în care, solidari, au fortat si obtinut îndepartarea mea de la Guvern tocmai pentru ca finalizasem dosarul de care se ocupa în aceste zile Parchetul).

Saptamâna trecuta m-am referit la maniera vadit politizata în care colaboratorii fostului presedinte Constantinescu au facut publice informatii privind devalizarea Bancorex prin "creditele preferentiale". Cazul de fata, al unui fost ministru în legatura cu a carui activitate urmeaza o ancheta judiciara, ridica o problema în plus, aceea a felului în care oamenii politici nu ezita sa voteze cele mai aberante texte de lege pentru a se sustrage de la raspunderea pentru faptele lor.

Cum se stie, în dosarul flotei Parchetul Anticoruptie a înaintat sefului statului propunerea de a cere urmarirea penala a trei fosti ministri ai Transporturilor – Traian Basescu, Paul Teodoru si Aurel Novac. Procedura este prevazuta în Legea responsabilitatii ministeriale, votata în legislatura precedenta, a coalitiei CDR–PD–UDMR (dispozitia despre care vorbesc este cuprinsa într-un paragraf de doua rânduri, strecurat în capitolul ultim al Legii, "Dispozitii finale"). Problema este că textul respectiv contravine flagrant literei si spiritului Constitutiei. Legea fundamentala stabileste că pentru a se putea începe urmarirea penala a unui membru al Guvernului este necesara o încuviintare prealabila (o "cerere") din partea uneia din Camerele Parlamentului sau a presedintelui României. Dar o asemenea procedura se cere îndeplinita doar în cazul membrilor în functie ai Guvernului, si nu si în cel al fostilor membri, cum deja s-a procedat în dosarul flotei.

Că lucrurile stau asa ne-o arata clar faptul ca textul constitutional vorbeste numai de "membrii Guvernului" si nu si de "fostii membri ai Guvernului". Asta pe de o parte. Pe de alta parte este clar ca atunci când a stabilit cum trebuie procedat în cazul "suspendarii din functie" a membrilor Guvernului a caror urmarire penala s-a cerut sau care au fost trimisi în judecata (art 108 al Constitutiei), Adunarea Constituanta a avut în vedere exclusiv cazul membrilor "în functie" ai Guvernului, pentru că, se întelege, numai acestia ar putea fi "suspendati din functie". O asemenea logica a legii este justificata de nevoia asigurarii unei anumite imunitati membrilor Guvernului, destinata, ca si în cazul parlamentarilor, evitarii unor masuri represive arbitrare, care sa afecteze exercitarea în conditii normale a mandatului de ministru si, în ultima instanta, buna functionare a Guvernului.

Prin urmare, nimic nu justifică existenta unui text de lege precum cel la care ma refer. El este contrar Constitutiei prin aceea că instituie o imunitate în plus fata de cele prevazute în Legea fundamentala si încalca o data în plus principiul, de asemenea constitutional, al egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor. Legiferarea înca unei situatii în care prezenta în fata Justitiei a oamenilor politici suspectati a fi încalcat legea depinde de vointa altor oameni politici face înca si mai îndepartata perspectiva stoparii degradarii si a intrarii în normalitate a societatii românesti.

P.S. În filipica, perfect justificata, pe care a dedicat-o coruptiei din România, ambasadorul american a adresat cuvintele cele mai grele ("Ar trebui sa-i fie rusine") unui "reprezentant al societatii civile" care, sustine domnia sa, i-ar fi spus ca "noua lege anticoruptie este un pas înapoi". Ce nu prea înteleg este de ce crede d-l Guest că unui "reprezentant al societatii civile" ar trebui sa-i fie neaparat rusine doar pentru ca are o alta parere decât d-nii Iliescu, Nastase sau domnia sa. Si apoi, de ce are d-l ambasador cuvinte asa de aspre numai pentru "un reprezentant al societatii civile", si nu si pentru d-nii Iliescu si Nastase, de exemplu, care sunt responsabili nu doar de un banal "delict de opinie", ci chiar de jaful si promiscuitatea din tara pe care o conduc? Se poate sa nu fi fost eu suficient de atent, dar nu-mi aduc aminte ca d-l ambasador sa fi facut macar o aluzie la raspunderile indenegabile ale presedintelui si primului ministru pentru coruptia devastatoare din România sau pentru ca tolereaza ca agentii criminalei politii politice comuniste sa controleze în continuare societatea româneasca în masura în care stie bine si d-l Guest ca o controleaza. (Cotidianul, 19 aprilie 2003 si New York Magazin)


Degradare prin politizare (II), articol publicat in anul 2003