Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Secretele domnului Guvernator

La mai bine de doi ani de la intrarea în vigoare a Legii liberului acces la informatiile publice, transparenta proclamata prin aceasta Lege ramâne în continuare un vis îndepartat. Am, inclusiv din propria-mi experienta, o lista lunga de exemple.

Dintre toate, nimic nu pare sa fie secrete mai strasnic pazite decât felul în care sunt gestionati banii publici la nivelul bancilor de stat. Desi m-am adresat, potrivit legii, tuturor autoritatilor "competente", inclusiv Justitiei, mi-a fost refuzata orice informatie cu privire la devalizarea Bancorex prin sistemul "creditelor preferentiale". Nu am putut sa obtin, la fel, informatiile pe care le-am cerut despre "sponsorizarile" acordate, din banii publici, de conducerea Bancii Nationale.

În urma cu aproape un an am solicitat conducerii BNR informatii despre veniturile Guvernatorului si ale membrilor Consiliului de Administratie. Refuzul a fost categoric si motivat prin aceea ca potrivit Legii salarizarii (nr 14/1991) veniturile sunt "confidentiale". Asa cum Legea îmi impunea, am contestat raspunsul primit la Guvernatorul BNR. Nu am primit însa nici un raspuns, desi termenul legal a trecut de mai mult de zece luni. În aceste conditii, de asemenea potrivit Legii (dar si cu o speranta în plus), m-am adresat Justitiei. De curând am primit decizia Tribunalului Bucuresti. Actiunea mea a fost "respinsa ca neîntemeiata". Cu ce argumente?

Mai întâi că veniturile Guvernatorului si ale membrilor CA al BNR nu ar proveni din fonduri publice, întrucât BNR nu utilizeaza resurse financiare publice; cu acelasi argument s-a raspuns si ca BNR nu ar fi o institutie publica. În al doilea rând, judecatoarea Claudia Lipatov a decis ca dispozitiile Legii salarizarii, din 1991, ar fi în continuare în vigoare - neabrogate, deci, prin normele constitutionale referitoare la accesul la informatiile publice, norme ulterioare Legii salarizarii. "Abrogarea unei legi", s-a sustinut, "se poate face printr-o alta lege sau act normativ cu putere similara, si nu prin norme constitutionale".

Precaritatea argumentelor este evidenta pentru oricine. Cum poate cineva sa accepte ca BNR nu ar fi "o institutie publica în sensul Legii nr 544/2001 întrucât nu utilizeaza resurse financiare publice" de vreme ce prin chiar Statutul acestei institutii (Legea nr 101/1998) se stabileste ca întregul capital al Bancii "apartine statului"? Dar faptul ca BNR este o institutie publica rezulta si din alte doua paragrafe ale Statutului BNR, ignorate complet de doamna judecatoare: "BNR este banca centrala a statului român", respectiv "BNR este agent al statului". Instanta a motivat ca dispozitiile Legii salarizarii, care stabilesc că salariile sunt confidentiale inclusiv în cazul institutiilor si autoritatilor publice, nu ar fi fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a Constitutiei întrucât "abrogarea unei legi se poate face printr-o alta lege sau act normativ cu putere similara si nu prin norme constitutionale". Este evident ca doamna judecatoare a interpretat gresit (în cazul cel mai fericit) normele Legii 24/2000 privind tehnica legislativa, potrivit carora "Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate". Rezulta cumva din acest paragraf ca prevederile unei legi ordinare, precum Legea salarizarii, nu pot fi abrogate prin norme constitutionale? Sigur ca nu rezulta, si ar fi si absurd sa fie altfel.

Sunt destule date ca sa credem ca refuzul d-lui Isarescu si al colegilor sai de a face publice veniturile pe care le "realizeaza" - din banii publici, repet, si pe care ei însisi si le stabilesc - tine exclusiv de cuatumul exagerat de mare al acestora. Din informatiile pe care le detin de mai mult timp - si confirmate de referirile facute pe tema aceasta de unul dintre prim ministrii legislaturii trecute [Victor Ciorbea] si, foarte recent, de presedintele Iliescu - veniturile lunare ale d-lui Isarescu se ridica la circa 400 de milioane de lei (în jur de 12.000 de dolari, în conditiile în care venitul mediu pe economie este cu putin peste 100 de dolari). Presedintele României, ministrii, magistratii, procurorul general, nu mai au demult vreo retinere cu privire la "transparenta" veniturilor lor. În aceste conditii se pune întrebarea cu ce drept îsi aroga Guvernatorul BNR un statut deasupra tuturor si a oricaror reguli ale unei administratii transparente si ale unei societati civilizate? Si de ce în loc sa sanctioneze un asemenea comportament Justitia îl tolereaza si încurajeaza?

P.S. Si totusi, sperante înca sunt. În urma cu trei zile Curtea de Apel Bucuresti a obligat MI, printr-o sentinta definitiva si irevocabila, sa-mi comunice informatiile pe care mi le-a refuzat exact acum un an. În celelalte sase dosare pe care le mai am pe rol (între care doua cu Presedintia si SRI) sentintele sunt si ele iminente. (Cotidianul, 26 aprilie 2003 si New York Magazin)


Secretele domnului Guvernator, articol publicat in anul 2003