Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Libertatea presei: una calda, doua reci

Judecatoria Sectorului 1 a dat recent verdictul în procesul intentat de Nicolae Vacaroiu României libere. Instanta a respins ca nefondata actiunea prin care presedintele Senatului a cerut condamnarea ziaristilor care au scris despre complicitatile sale cu Ovidiu Vântu. Amintesc ca ziarul condus de Petre Mihai Bacanu a probat cu documente de necontestat – apreciate ca atare, iata, si de instanta - că înaltul demnitar a încasat în jur de 750.000 de dolari în schimbul implicarii în înfiintarea si conducerea unei banci puse la cale de Ovidiu Vântu, imediat ce a încasat de la FNI 400 de miliarde de lei.

Hotarârea Judecatoriei nu este definitiva si va fi atacata, probabil, cu recurs de "partea vatamata". Faptul ca instanta de fond a dat o asemenea solutie merita însa subliniat. Ne amintim ca în momentul în care a anuntat ca va da în judecata România libera, Vacaroiu a fost sustinut public, în termenii cei mai expliciti, de propriul partid, aflat la guvernare, si de seful statului, d-l Iliescu. În decizia Judecatoriei si în întregul dosar exista destule argumente ca solutia sa fie mentinuta la recurs, si sa devina astfel definitiva. Justitia are în acest dosar sansa unui gest care ar putea, pe de o parte, sa-i consolideze independenta fata de politic iar pe de alta parte sa reabiliteze o data în plus (si atât de necesar) ideea de libertate a presei. [Ulterior, Tribunalul Bucuresti i-a condamnat pe P. M. Bacanu si ziarul condus de acesta, fapt ce a facut ca prin Hotararea CEDO din 10 februarie 2009, Romania sa fie condamnata pentru violarea dreptului la un proces echitabil si a libertatii de exprimare].

Foarte aproape în timp, însa atât de departe în sine de decizia amintita este hotarârea pe care Tribunalul Bucuresti a dat-o în procesul pe care grupul Media Pro International (care "opereaza" televiziunile Pro Tv si Acasa) l-a intentat ziarului Bursa. În branşa sa, Media Pro este de departe cel mai mare debitor al statului, cu datorii în jur de 1.000 de miliarde de lei. Nu tocmai întâmplator, dar si prea putin onorant pentru presa noastra, cotidianul Bursa a fost aproape singura institutie de presa care a vorbit despre comportamentul inacceptabil al Media Pro. Urmarea? O condamnare la plata a 800 de milioane de lei "daune morale" catre trustul rau-platnic al lui Adrian Sârbu. În motivarea deciziei, o mostra rara de lipsa de logica, instanta a imputat ziarului Bursa ca scriind despre uriasele datorii la buget ale Media Pro a comis "un act de concurenta neloiala". Dupa care logică un ziar s-ar putea afla în raporturi de concurenta cu doua posturi de televiziune numai magistratii care au dat sentinta ar putea sa stie. Dar sa admitem că asemenea raporturi ar putea sa existe. În ipoteza aceasta, însa, nimic altceva nu ar putea sa reprezinte o concurenta mai neloiala decât evaziunea fiscala grava pe care trustul d-lui Sârbu o practică nestingherit de atâtia ani în detrimentul celorlalte institutii de presa, iar dintre ele mai ales în detrimentul celor cu toate darile la zi, asa cum este ziarul Bursa.

Decizia Tribunalului este cu atât mai greu de înteles cu cât cazul Media Pro - tolerat în mod evident de Guvern, inclusiv de presedintele Iliescu - are demult o larga notorietate chiar si la nivelul Uniunii Europene (raportul Comisiei UE pe anul 2002 a consemnat acest caz). În rest, totul se explica foarte bine: si de ce Clubul Român de Presa se face ca n-a auzit de acest caz scandalos, si de ce grupul Media Pro este tot mai slugarnic fata de Guvern, si de ce nu demult Ziarul de duminica i-a refuzat scriitorului Dumitru Tepeneag un articol critic la adresa primului ministru Nastase etc etc.

În sfârsit, câteva cuvinte despre cazul Europa FM. Rodica Culcer, Cosmin Prelipceanu si Nadina Forga au parasit postul de radio din cauza cenzurii politice tot mai drastice din ultimele luni. Picatura care a umplut paharul a fost interdictia de a da pe post o stire considerata de sefii Europa FM defavorabila primului ministru Adrian Nastase. Aflam ca lucrurile s-au degradat mai accentuat odata cu venirea în redactie a "echipei lui Ilie Nastase" – ne amintim, candidat pedeserist (lamentabil) la Primaria Bucuresti.

Nimeni nu contesta, desigur, dreptul patronilor din presa de a decide daca institutia lor are sau nu o optiune politica (ceea ce nu justifica, evident, replica insolenta a reprezentantului român al firmelor Lagardere: "Acest radio este al Puterii pentru că noi trebuie sa vindem în România avioane"). Inacceptabile sunt si în acest caz conditionarile si presiunile guvernamentale, în care d-l Nastase si echipa sa par sa detina deja un record sumbru al anilor de dupa 1990. Dupa cum inacceptabila mi se pare si lipsa de reactie a Clubului Român de Presa (din nou Clubul Român de Presa!), pentru care - avem, iata, o noua dovada - dezideratul statutar al "apararii intereselor ziaristilor" nu-i nimic mai mult decât o demagogie inavuabila. (Cotidianul, 3 mai 2003 si New York Magazin)


Libertatea presei: una calda, doua reci, articol publicat in anul 2003