Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Eterna Securitate (II)

O consecinta dintre cele mai importante ale esecului CNSAS, la care m-am referit saptamâna trecuta, este continuitatea controlului exercitat de agentii fostei politii politice comuniste asupra unei parti importante din societatea româneasca.

Sociologii Institutului de Studii Sociale au avut de curând inspiratia (dar si buna credinta, ceea ce la noi nu-i putin lucru în cazul unei astfel de institutii) sa afle în ce masura cred românii ca "exista vreo legatura între coruptia din România si fosta Securitate". 70% dintre cei chestionati au fost de parere ca o asemenea legatura exista. Invoc aici studiul ISS nu ca sa probez cu el adevarul ca agentii Securitatii sunt printre primii responsabili de coruptia grava din România, ci pentru ca mi se pare ca acest adevar a devenit atât de evident încât este perceput ca atare pâna si de oamenii de rând.

În ce ma priveste, nu mai am demult vreo îndoiala ca o harta a "relelor" României de dupa 1989 s-ar suprapune aproape perfect pe harta prezentei agentilor Securitatii în societate. Chiar în conditiile în care arhivele au ramas în continuare complet inaccesibile, avem destule date despre omniprezenta Securitatii.

Este un fapt de care nu se mai îndoieste nimeni ca ofiterii de Securitate sunt astazi oamenii de afaceri cei mai prosperi (dar si că "succesul" lor în afaceri a fost si ramâne unul eminamente fraudulos). Investigatii de presa - confirmate aproape în totalitate, în particular, de persoane din sistemul bancar si al fostei DIE - indica faptul ca la 22 decembrie 1989 în conturile întreprinderilor de comert exterior ale Securitatii, parte din ele gestionate de fosta Bancorex, prin operatori speciali ("ofiteri de cont"), se aflau între 8 si 12 miliarde de dolari. Faptul ca în afara unor înalti responsabili ai DIE Ceausescu era singurul care detinea toate informatiile despre aceste conturi a contat în bună masura în decizia de lichidare a fostului dictator. În prezent, o parte a arhivei privind respectivele conturi a disparut fara urma iar cealalta parte, pe care un cotidian central a identificat-o cu precizie si la care a solicitat accesul, a fost clasificata ca "secret de stat".

Dominata covârsitor de oamenii Securitatii, "comunitatea de afaceri" nu putea fi "condusa" decât de un om al Securitatii - George Cojocaru, presedintele Camerei de Comert si Industrie a României, fost ofiter al DIE, avînd înainte de 1989 înalte responsabilitati în cadrul uneia dintre întreprinderile de comert exterior ale Securitatii.

Investigatiile de presa (iar alteori mai mult decât atât) au vorbit despre faptul ca dupa 1989 bancile de stat au fost si ele controlate, si cel mai adesea devalizate, de ofiteri ai Securitatii: Bancorex (Razvan Temesan, G.C. Paunescu etc); Bankcoop (G.C. Paunescu); Eximbank (Vasile Secares); BRD, o banca privatizata nu de mult, condusa si ea de un ofiter DIE [Bogdan Baltazar] etc.

Marile escrocherii, asa zisele "fonduri de investitii", au fost puse la cale de fosti agenti ai Securitatii. Daca în ce priveste SAFI probele au venit mai târziu, în cazul FNI implicarea Securitatii a fost clara din capul locului. O armata de peste 300 de securisti, avînd în frunte pe S.O. Vântu si I.M. Vlass (dovedita foarte recent ofiter de Securitate) a produs un jaf cifrat la 2-4 miliarde de dolari. Complicitatile dovedite ale marilor infractori de la FNI cu conducatorii de azi ai SRI si SIE nu pot sa nu vorbeasca si ele, între atâtea altele, despre continuitatea Securitatii în serviciile actuale de informatii. Numarul mare de ofiteri tineri SRI si SIE, recrutati programatic din familii de ofiteri de Securitate, constituie o alta fateta a continuitatii Securitatii.

Faptul ca Armata este condusa de un ministru despre care exista indicii ca a fost ofiter al Securitatii [Gheorghe Tinca] este una din paradigmele omniprezentei agentilor politiei politice comuniste (mentinerea în continuare în activitate, în pozitii importante, a unui mare numar de fosti ofiteri de "contrainformatii militare" este si ea semnificativa). Reamintesc ca fostul diplomat Raceanu l-a indicat pe d-l Pascu drept fost ofiter acoperit al DIE, alaturi de alte nume, legate, înainte de 1989, de Asociatia de Drept si Relatii Internationale si de Institutul de Economie Mondiala (în cadrul acestuia din urma Guvernatorul BNR, d-l Isarescu, a ocupat importante pozitii de conducere).

Sunt putine lunile de când despre institutele de sondare a opiniei publice s-a facut dovada ca sunt si ele controlate de oameni ai Securitatii [de exemplu, Alin Teodorescu - IMAS]. În privinta televiziunilor, ca sa ma refer numai la ele ca institutii de presa, este de notorietate ca doua importante posturi, despre ai caror patroni a mai transpirat câte ceva, apartin unor fosti ofiteri acoperiti. La Televiziunea publica, ca de altfel în întreaga presa (dar ca si în diplomatie si practic peste tot), aplicarea Legii dosarelor e demult o gluma proasta. Iar pentru ca cercul sa se închida si totul sa se explice foarte bine exista indicii ca oamenii Securitatii sunt prezenti, chiar la vârf, si în CNA.

Cât despre "elita politica", pentru a ma opri aici, s-a scris prea mult ca sa mai fie nevoie sa insist. Ar ajunge probabil sa amintesc ca potrivit Legii dosarelor d-l Iliescu ar fi trebuit declarat colaborator al fostei politii politice, în timp ce despre trei dintre cei mai importanti lideri de partide - d-nii Nastase, Basescu si Vadim Tudor - s-a scris nu o data ca ar fi fost si ei colaboratori ai Securitatii. (Cotidianul, 17 mai 2003 si New York Magazin)


Eterna Securitate (II), articol publicat in anul 2003