Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Agenda ONG

Sustinuta de patru din sindicatele mai importante, Asociatia Pro Democratia a initiat o noua campanie urmarind reforma sistemului electoral. Spre deosebire de primele doua actiuni, în care organizatia condusa de Cristian Pârvulescu a esuat, de data aceasta s-a renuntat la ideea unei initiative legislative proprii, sustinuta de 250.000 de cetateni, optîndu-se pentru promovarea unui asemenea proiect prin intermediul unuia din partidele parlamentare. "Urmarim", au spus liderii APD, "sa cream în societate o atmosfera favorabila reformei electorale, iar aceasta presiune sa fie resimtita de parlamentarii care amâna sa treaca la modificarea legislatiei electorale".

Pe scurt, deci, si acum, la fel ca si în datile anterioare, miza este mai ales introducerea votului uninominal în alegerea Parlamentului si reducerea numarului de senatori si deputati (la senatori, de la 140 la 116, iar la deputati de la 345 la 240). În ce priveste a doua chestiune, toata lumea e de acord - inclusiv, la nivel declarativ, toate partidele politice - că un Parlament mai putin numeros e o cerinta pentru care pledeaza toate argumentele. Ca de altfel si în primul caz, însa cu diferenta ca aici nu e înca unanimitate asupra felului în care ar trebui sa functioneze la noi sistemul "uninominal" de vot. Propunerea actuala a APD, destul de diferita de cele de pâna acum, vede drept cea mai adecvata formula pe aceea prin care "pentru jumatate din numarul de mandate de la Senat si Camera Deputatilor s-ar folosi scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur, cealalta jumatate de mandate urmînd sa fie redistribuita candidatilor care nu au obtinut primul loc în colegiile uninominale în care au candidat".

Ideea, pentru care pare ca numai APD a mai ramas sa se bata, este esentiala pentru calitatea clasei noastre politice. Daca ea nu va reusi nici pe calea pentru care s-a optat acum, este greu de sperat ca va mai reusi foarte curând.

Din motive despre care nu stiu sa se fi vorbit, lânga APD nu se mai afla de data aceasta organizatiile civice care o sustinusera anterior - Alianta Civica, Liga Pro Europa etc. Se poate ca fostii parteneri ai d-lui Pârvulescu si colegilor sai sa aiba explicatii care sa motiveze faptul acesta. Ce este sigur este că miza proiectului unui Cod electoral, care sa tina cont de experienta de 13 ani a democratiei românesti, este suficient de mare ca sa reclame solidaritatea tuturor actorilor "neguvernamentali" care ar putea determina într-un fel sau altul lucrurile în domeniul acesta. Iar asta si pentru ca uneori nimic nu este mai încurajator pentru politicieni decât descurajarea si lipsa de solidaritate a societatii civile.

Punerea în aplicare a noii legislatii anticoruptie este si ea o miza a societatii civile. Într-o societate în care politicienii nu au probleme cu aplicarea legii, chiar si atunci când lucrul acesta nu le este cel mai favorabil, societatea civila are alte griji. La noi, însa, va mai trece destul timp pâna atunci.

Cine se uita la felul în care parlamentarii nostri parlamenteaza de câteva saptamâni bune pe marginea normelor pe cât de clare pe atât de imperative privind "incompatibilitatile" si "conflictele de interese" are toate motivele sa se teama că lucrurile ar putea sfârsi si de data asta prost. Si că s-ar putea ca nici de data asta sa nu se puna capat practicii atât de nefaste a folosirii demnitatilor publice în interes privat. Un proiect initiat de putin timp de Institutul pentru Politici Publice si-a propus un obiectiv notabil – sa monitorizeze fiecare termen stabilit de noua lege si modul în care oficialii vor face ceea ce legea le cere. Proiectele de acest gen se cer multiplicate. Sectorul nonguvernamental are astazi capacitatea necesara pentru asa ceva. Inclusiv pentru a produce si promova, solidar si cu perseverenta, un proiect care sa propuna amendarea lacunelor, foarte numeroase în continuare, ale noii Legi anticoruptie.

La nivelul aceluiasi Institut pentru Politici Publice exista deja idei pentru un proiect care sa aiba în vedere felul în care va fi implementata o alta lege votata de curând, Legea finantarii partidelor politice. Transparenta privind sursele de finantare a activitatii partidelor politice si campaniilor electorale are o importanta care la noi a fost de prea putine ori subliniata. Desi i s-au adus destule critici, Legea despre care vorbesc a consacrat si norme cât se poate de importante pentru domeniul sau, mai ales într-o tara în care în acest domeniu lucrurile merg cum bine stim. Este esential, de exemplu, că s-a stabilit ca persoanele juridice care fac donatii partidelor trebuie "sa aiba achitate integral toate datoriile la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat". Cu alte cuvinte, oamenii politici vor fi lipsiti pe viitor, cel putin teoretic, de posibilitatea pe care au avut-o pâna acum, si pe care au exploatat-o cu beneficii maxime, de a-i ierta pe marii datornici la buget contra unor servicii pe masura.

Societatea civila are, deci, teme destule pentru viitorul imediat. Ca sa le poata servi este nevoie, spun, de consecventa si solidaritate. (Cotidianul, 7 iunie 2003 si New York Magazin)


Agenda ONG, articol publicat in anul 2003