Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Bányai Péter

Pentru un român, un evreu ungur e tot ce poate fi mai rau. Mai întâi pentru ca dintotdeauna, se stie, evreul l-a împilat pe românul care l-a primit lânga el. Evreul a fost un camatar nemilos si un negustor viclean si mercantil. Un negustor viclean, întrebi, înseamna un negustor abil sau necinstit? Raspunsul nu-i niciodata foarte clar. Evreii sunt, apoi, vinovati de uciderea lui Hristos. Din Biblia noastra stim însa ca Hristos S-a dat pe Sine, pentru noi oamenii, ca prinos si jerta lui Dumnezeu. Ne spune cineva ca o jertfa, jertfa Fiului lui Dumnezeu mai ales, se cere razbunata? Nici aici raspunsul nu e foarte clar. Si apoi, Maica Domnului - si Mântuitorul nostru Însusi, ca om adevarat (si Dumnezeu adevărat) - nu au fost evrei?

Cu ungurii lucrurile sunt mai simple, pentru ca istoria e mai clara si nu poate fi negata. Dar nici depasita, te întrebi, daca tot e plina de rani si într-o parte si în cealalta? Raspunsul se pare ca este nu, de vreme ce vigilenta multor români e înca în pozitie de drepti iar destui unguri continua sa înjure în directia Trianonului.

Bányai Péter [fizician şi critic de jazz] e un ungur care, lucru curios, nu înjura Trianonul. Si nu înteleg de ce, de vreme ce, banuiesc, la fel ca oricarui ungur veritabil Trianonul nu i se pare nici lui lucrul cel mai drept din lume (ce stiu bine e ca atunci când vrea sa înjure Péter o face temeinic, de asemeni la fel ca oricare alt ungur veritabil). Bányai Péter este un observator pasionat al politicii de la Bucuresti si Budapesta. De când îl stiu, de la începuturile Aliantei Civice, al carei membru fondator a fost, s-a numarat printre criticii consecventi ai lui Ion Iliescu si camarazilor sai (aversiunea pentru orice forma de totalitarism, si mai ales fata de nationalism, a capatat-o influentat de tatal sau, un comunist ilegalist de la începutul anilor 30). Recent am avut surpriza sa descopar ca ostilitatea lui Péter fata de Ion Iliescu si PDSR s-a mai înmuiat. Nu l-am interpelat, însa am înteles ca explicatiile sunt mai ales doua. Prima, dezamagirea provocata de guvernarea CDR-Constantinescu, iar a doua ca lui Péter i se pare ca în aceasta ultima guvernare, PDSR si Ion Iliescu au tratat mult mai responsabil problema minoritatii maghiare si a relatiilor cu Ungaria. În acelasi timp, însa, el nu a facut concesii PDSR si aliatilor UDMR-isti atunci când solidaritatea politicienilor din cele doua partide s-a dovedit ca servea interese meschine, contrare regulilor democratice sau încurajînd coruptia politică la vârf. Daca conformismul si coruptia celor din jurul lui Marko Bela îl revolta, nationalismul "reformistilor" mobilizati de episcopul Tokes îl sperie, si nici despre asta nu ezita sa vorbeasca public.

Dar Péter este atipic nu doar ca ungur, ci si ca evreu. În timpul razboiului din Irak el a criticat deschis Administratia Bush jr. A facut-o în conditiile în care, lucru de înteles, nu putini evrei aplaudau deciziile Washingtonului. Un coreligionar, realizator radio, a încercat sa-i manipuleze declaratiile pe care i le facuse cu ocazia unui interviu iar Peter nu l-a menajat. Péter este, ca toti evreii, un critic aspru al lui Antonescu (face asta si cu Horthy, chiar daca e un ungur de-al sau). Însa el nu ezita sa reproseze nici evreilor ce crede ca se cere reprosat în legatura cu asta. Nu demult el a adus critici publice unui evreu influent, sef al unei fundatii americane prestigioase, dedicata relatiilor etnice, pentru ca a sustinut un personaj controversat, istoric american admirator al lui Antonescu si, se spune, apropiat al Securitatii si al generalului Ilie Ceausescu.

Vorbind despre politica, despre români, despre evrei sau unguri, am observat ca Péter se fereste cel mai tare sa generalizeze si sa absolutizeze. Iar când doua sau mai multe interese publice sunt în concurenta, el pledeaza de fiecare data împotriva oricaror egoisme si în favoarea interesului mai larg. Desi pare atipic în raport cu conationalii sai, Péter este, paradoxal, pledoaria cea mai convingatoare împotriva prejudecatilor noastre privindu-i pe unguri si evrei si a resentimentelor izvorînd din aceste prejudecati.

Oricât de putin i-ar cunoaste pe unguri si pe evrei, conationalii mei care îl stiu pe Bányai Péter au suficiente motive sa creada ca atunci când s-a spus ca "infernul e celalalt" s-a spus exclusiv ca sa se atraga atentia ca enuntul este complet neadevarat si ca întelegerea acestui lucru e fundamentala pentru societatea omeneasca.

Nu am prea multe dubii ca în realitate Péter ar putea fi mai putin atipic decât ni se pare noua; nimic nu e mai capabil sa falsifice realitatea decât prejudecatile. Si totusi, ceva îmi spune ca ungurul evreu despre care am scris - un cetatean român traind la Cluj, maghiar dupa tata si evreu dupa mama - nu este deloc cazul cel mai comod pentru imagologi si pentru tipologiile cu care opereaza ei. (Cotidianul, 19 iulie 2003 si New York Magazin)


Bányai Péter, articol publicat in anul 2003