Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Despre populism si altele asemenea

"România traieste un cosmar demografic care i-ar împiedica sa doarma pe multi dintre conducatorii occidentali". Astfel suna concluzia unei analize, privind România, pe care Financial Times a publicat-o de curând pe site-ul sau. Citînd un studiu finantat de Uniunea Europeana si realizat de o un institut german, Adevarul titra nu demult "România - în pragul catastrofei demografice". Dar pesimisti sunt si cercetatorii români. Institutul National de Statistica a facut public că daca ratele fertilitatii, mortalitatii si migratiei se mentin constante, pâna în 2010, în mai putin de sapte ani deci, populatia României va scadea cu 491.000 de persoane.

Pentru o tara ca România, evolutia indicilor demografici reprezinta chintesenta nivelului de viata, a veniturilor si consumului, asistentei medicale si sociale etc. Din punctul acesta de vedere, statul român este aproape falimentar.

S-a scris prea mult ca sa mai fie nevoie sa demonstrez eu ca guvernele de dupa 1989 au gestionat cel putin deficitar treburile publice, pe cele economice mai ales. Într-o ordine care poate fi discutata, coruptia oficialilor, parazitarea intereselor publice de catre cele private ale oamenilor politici si demnitarilor, lipsa de competenta, amânarea reformelor din cauza calculelor electorale au contat cel mai mult în ceea ce s-a întâmplat dupa 1989.

Si totusi, parca niciodata pâna acum statul nu a fost mai putin "solvabil".

Desi ar trebui sa fie transparentă pâna la ultimul leu, gestionarea contributiei populatiei la fondul de sanatate a devenit unul dintre secretele cele mai strasnic pazite de Guvernul d-lui Nastase. Sunt destule semnele că buna parte din aceste fonduri este deturnata de Guvern de la destinatia ei legala. Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate a refuzat orice date privind felul în care au fost gestionate multele zeci de miliarde de lei încasate de la populatie. Ce semnificatie are acest refuz întelegem daca avem în vedere că astfel au fost tratate nu doar solicitarile unor oameni de rând ori organizatii neguvernamentale, dar chiar si ale parlamentarilor. Si nu numai ale celor din Opozitie, dar chiar si cele venind de la parlamentarii proprii (ma gândesc mai ales la cererile repetate, ramase fara nici un rezultat, facute de senatorul Sorin Oprescu - care, totusi, e vicepresedinte al PSD si al Comisiei pentru sanatate din Senat).

Că bugetul de stat e unul "de avarie " ne-o spun si birurile absurde puse de Guvern pentru "serviciile publice de televiziune si radio". Abuzul hotarârii Guvernului este evident, ea obligînd pe toata lumea, persoane fizice si juridice, sa plateasca respectivele taxe, indiferent daca detin sau nu aparate de radio si televizoare. Apropo, faptul ca dintr-o tara întreaga numai doi sau trei oameni (doi sau trei taranisti din filiala de la Galati) s-au gândit sa atace în justitie aberatiile Guvernului ne arata cam cât spirit civic exista azi în România.

O aberatie si un abuz de cam acelasi calibru, explicînd inclusiv unele interese ale oficialilor în sectorul bancar, este si o alta hotarâre de Guvern (551/2001), prin care salariatii bugetari sunt obligati sa-si ia salariile pe carduri.

În sfârsit, ce sa mai zici de faptul ca din cauza "lipsei banilor" sunt chiar si cazuri în care detinutilor pensionari nu li se platesc pensiile?

Si totusi, când e vorba de interesele electorale ale Guvernului si partidului său bani sunt destui. Felul în care Guvernul a mituit pur si simplu alegatorii din mai toate cele 24 de localitati în care, în primavara, au avut loc alegeri anticipate este foarte graitor. "Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului" (800 de miliarde) a fost cu mult depasit prin "echilibrarea bugetelor locale" (tocmai acum, la alegeri!) si prin anularea datoriilor restantierilor la întretinere.

Că institutiile internationale, mai ales FMI, protesteaza în fata unor asemenea lucruri e cât se poate de firesc. Însa când îi vezi pe liberali, PD-işti sau pe Emil Constantinescu facînd acelasi lucru devii melancolic. Am în fata doua ziare din octombrie 2000, din zilele în care criticii de azi ai Guvernului, în frunte cu d-l Constantinescu si "tehnocratul" Isarescu, erau si ei în plina agitatie electorala. Redau câteva titluri de-o schioapa: "Guvernul va ajuta în aceasta iarna 1.340.000 de familii sarace", "Un efort de 1.850 de miliarde de lei pentru anularea restantelor la întretinere ale celor care nu le pot plati", "De luna viitoare alocatiile pentru copii se dubleaza". Nimic nou sub soare, deci... (Cotidianul, 6 septembrie 2003 si New York Magazin)


Despre populism si altele asemenea, articol publicat in anul 2003