Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Din nou despre taranisti (I)

A mai ramas numai un an pâna la alegerile viitoare si reintrarea în Parlament a PNTCD pare în continuare improbabila.

Am mai spus-o si altadata, ceea ce s-a întâmplat cu PNTCD dupa 1989 a fost o consecinta atât a unei masive adversitati venita din practic toate directiile cât si a pacatelor de tot felul ale liderilor acestui partid (cele din urma fiind chiar ele, câteodata, cauza celor dintâi). Timp de un deceniu si jumatate PNTCD a fost sabotat de mai toata lumea, inclusiv de pretinsii sai aliati. Sub Radu Câmpeanu liberalii au facut-o la vedere. La guvernare, d-nii Quintus si Stoica au fost mai subtili dar înca si mai nocivi prin consecinte; cautînd parca sa stearga urmele, Valeriu Stoica si-a lansat de curând "memoriile" acelor ani. În urma cu numai cîteva luni Dan Pavel si Iulia Huiu, doi oameni de baza ai Fundatiei liberale "Horia Rusu" (alaturi de Dinu Patriciu si Dinu Zamfirescu) au scos pe piata o asa zisa "Istorie a Conventiei Democratice", în fapt o încercare subtila de discreditare a PNTCD, dar si a singurilor aliati adevarati ai partidului, Alianta Civica si AFDPR (faptul că de la lansarea pomenitei carti au lipsit chiar conducatorii celor trei formatiuni, indiscutabil cele mai reprezentative pentru istoria CDR, ne spune că stratagema "cronicarilor" liberali nu a fost totusi infailibila). Desi nu tocmai usor de observat, ostilitatea liberalilor fata de taranisti este si astazi la fel de viguroasa. Iar mie unuia "opozitia" la PSD si Iliescu a liberalilor îmi apare mai mult o masca a unor conivente subterane. Daca n-ar fi asa, întreb, de pilda, ar ezita "partidul-stat" sa se ocupe de numerosii multimiliardari verosi, liberali, unii dintre ei datori cu sute de milioane de dolari la stat? Sau, crede cineva că întâmplator a fost dat PNL pe mâna lui Theodor Stolojan, omul lui Ion Iliescu? Apropo, sunt deja câteva saptamâni de când despre fostul prim-ministru se scrie ca a fost ofiter de Securitate si, totusi, dinspre partidul Bratienilor n-am auzit nici macar o singura rumoare.

Presa a sabotat si ea cât a putut PNTCD. Televiziunea publica a facut-o indiferent că la conducerea ei au fost fesenistii Everac si Razvan Theodorescu sau "liberalul" Hadji Culea. Apartinînd nu o data fostilor agenti ai Securitatii sau cladita si traind din tot felul de fraude pe seama banului public (niciodata sanctionate), ori servita de "lupii tineri" ai propagandei ceausiste, presa privata a facut si ea de cele mai multe ori acelasi lucru. La fel si "institutele de sondare a opiniei publice", întesate si ele, s-a dovedit, cu agenti ai Securitatii.

Din interior, partidul a fost subminat de diletantism, de prea multe vanitati si prea putina inteligenta. Om politic de exceptie, Corneliu Coposu poarta totusi culpa că nu a dat atentia care se cerea atragerii în partid - sau alaturi de el - a oamenilor valorosi, ca si problemei succesiunii la conducerea partidului. Cu autoritatea pe care o avea, el putea sa previna macar în parte dezastrul de dupa disparitia sa.

Nu e un dezastru ce s-a întâmplat în anii de dupa Corneliu Coposu? Cât a fost la guvernare, a avut PNTCD un adevarat lider în Ion Diaconescu? Fostul presedinte Constantinescu a abandonat partidul care l-a sustinut în maniera pe care o stim bine. Radu Vasile, fost prim ministru si secretar general al partidului a facut si el acelasi lucru, fiind azi parlamentar al partidului lui Traian Basescu si Petre Roman (de-a lungul anilor unul din adversarii cei mai eficace ai PNTCD). Venirea la sefia partidului a fostului ministru al Educatiei Andrei Marga - cu sprijinul unuia dintre liderii cei mai importanti ai PNTCD, Vasile Lupu - relansase sperantele. Din motive în continuare insuficient de clare, d-l Marga avea sa demisioneze din partid (prin fax, sa nu uitam!) dupa numai o jumatate de an. Convulsiile declansate de gestul d-lui Marga au facut partidului deservicii pe care nici adversarii cei mai redutabili nu i le-ar fi putut face. Vasile Lupu a parasit si el partidul, astazi conjugîndu-si cu Emil Constantinescu si oamenii sai atacurile împotriva PNTCD (am în vedere inclusiv insistenta suspecta cu care se cere PNTCD sa renunte la identitatea si istoria sa). Ca sa ma opresc aici, de putine saptamâni profesorul Marga s-a înscris în partidul d-lor Stolojan, Melescanu, Catarma & Co, marcînd în istoria de-acum seculara a partidelor din România saltul cel mai spectaculos facut vreodata de un om politic - un presedinte al PNT trecut la liberali, dar si o lovitura de maestru data de PNL si alti neprieteni ai PNTCD partidului lui Maniu, Mihalache si Coposu. În paranteza fie spus, tind sa cred ca parte din lucrurile despre care vorbesc, care azi ne apar atât de stranii, se vor dovedi clare ca lumina zilei atunci când arhivele se vor deschide cu adevarat.

Despre echipa actuala la conducerea PNTCD voi încerca câteva gânduri saptamâna care vine. (Cotidianul, 27 septembrie 2003 si New York Magazin)


Din nou despre taranisti (I), articol publicat in anul 2003