Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Din nou despre taranisti (II)

Ultimul an, ultimul din cei trei de dupa esecul în alegerile din 2000, a fost practic singurul în care PNTCD nu s-a mai confruntat cu vreo criza interna. Împrejurarea aceasta a permis lui Victor Ciorbea si colegilor lui sa se dedice refacerii partidului. Iar faptul că eforturile lor au început deja sa aiba unele rezultate sugereaza că avem de-a face nu doar cu o atitudine mai responsabila fata de propriul partid, dar si cu ceva mai mult profesionalism. Pentru cine n-a uitat cum stateau lucrurile în anii în care presedinte era Ion Diaconescu, iar secretar general Radu Vasile, un tandem aproape tragicomic, este usor sa vada ca, totusi, astazi s-a schimbat ceva. În strategia si programele partidului poti gasi acum si altceva decât lozinci. Dupa o vizita pe pagina de internet a partidului nu poti sa nu observi că, de exemplu, "consecventa în principii" nu mai e ca pâna de curând stereotipă si încruntata, ci mai destinsa, nuantata si invitând parca la dialog.

Directia eforturilor pe care le fac azi conducatorii PNTCD mi se pare corecta. Problema care mai ramâne este aceea a ritmului. Iar daca avem în vedere strict perspectiva alegerilor urmatoare - pâna la care a mai ramas doar un an si în care miza partidului este practic una "existentiala", revenirea în Parlament - atunci chestiunea ritmului devine de-a dreptul serioasa.

O problema mi se pare că are PNTCD si cu mesajele proprii, cu continutul si comunicarea lor. Voi da un singur exemplu. Tine de domeniul adevarului cel mai evident că PSD si administratia sa au adus libertatii presei restrângeri inacceptabile (mai ales prin ingerinte politice, presiuni de natura economica si o legislatie excesiv de punitiva). Mai ales din cauza întârzierii si deficientelor reformei, decalajele fata de spatiul UE, în special cele economice, cresc în loc sa se reduca. Agentii fostei Securitati controleaza în continuare mare parte a institutiilor, politicii si economiei, iar coruptia oficialilor si politicienilor a atins cote greu de suportat. Si totusi, aceste adevaruri se aud spuse foarte rar dinspre PNTCD.

Invitat în tara de conducerea partidului, Giacomo Santini, liderul grupului "popular" din Parlamentul European s-a dovedit neiertator: populatia se afla într-o "stare de mizerie incredibila", "democratia este de fatada", situatia din România este "un strigat de alarma". Stiu bine că d-l Ciorbea si colaboratorii lui sunt de aceeasi parere cu oaspetele lor. Si totusi, foarte rar si în cuvinte învelite parca în catifea îi auzim vorbind despre realitatea descrisa de parlamentarul european. Că face asta d-l Stolojan nu-i deloc greu de înteles. Ca verbiajul populist si demagogic al lui Traian Basescu produce mai ales confuzie, iarasi nu-i greu de înteles. Însa Victor Ciorbea nu are voie sa fie altfel decât inechivoc.

Aproape la fel mi se pare ca stau lucrurile si în alt caz, al mesajului "anticomunist" al partidului, mesaj propriu definitiei si identitatii PNTCD. Am mai spus, eu cred ca militantismul "anticomunist" (ca si, desigur, împotriva oricarei alte forme de totalitarism) nu este deloc desuet în România anului 2003. Si asta pentru că societatea noastra este înca departe de standardele democratice pe care ni le-am înscris în Constitutie, pentru că ea resimte înca acut consecintele totalitarismului comunist, mai ales prin prezenta masiva în pozitiile cele mai importante a oamenilor regimului trecut, cu tot cu interesele, mentalitatile si, în general, cu "cultura " lor. As aminti aici, ca sa fiu mai clar, numai raspunsul sters, lipsit de proiect si aproape birocratic cu care PNTCD a întâmpinat recenta initiativa a "popularilor" din Parlamentul Consiliului Europei vizînd condamnarea comunismului din tarile fostului bloc sovietic. Aici ar merita notata si absenta intelectualilor "anticomunisti", a opozantilor si disidentilor comunisti, si chiar si a presei.

"Comunicarea publica" este grevata, indiscutabil, de adversitatea cu care o parte a presei trateaza partidul (de dată relativ recenta PNTCD pare ca a devenit indezirabil în chiar ziarul care ideologic îsi asuma crestin-democratia [Romania libera]). Însa a face din asta o fatalitate si nu o tema pe agenda conducerii partidului ar fi una din greselile cele mai costisitoare.

În sfârsit, presedintele Ciorbea a anuntat de curând ca doreste ca fostii ministri Opris, Dudu Ionescu si Muresan, sanctionati nu demult, sa revina în partid. Nu stiu daca si cât s-ar câstiga revenindu-se asupra masurii luate împotriva celor trei. Ce stiu sigur este ca, printr-un asemenea comportament, d-l Ciorbea nu va mai reusi nicicând sa scape de imaginea atât de nefasta politic a liderului nehotarât, incapabil de decizii definitive. (Cotidianul, 4 octombrie 3003 si New York Magazin)


Din nou despre taranisti (II), articol publicat in anul 2003