Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

România apatica

Cu ceva timp în urma, am fost anuntati în modul cel mai oficial posibil ca SRI "nu va preda niciodata" CNSAS arhiva Securitatii. Ca sa ne fie clar la ce trebuie sa ne asteptam vestea ne-a fost data de însusi directorul SRI, d-l Timofte.

Se astepta cineva de la directorul SRI la altceva decât la asta? (Am aflat cu emotie si va multumim din suflet, d-le presedinte Bush, ca tocmai ni l-ati decorat pe d-l director.) Dar de la "societatea civila", se astepta cineva la asa o lipsa de reactie?

Singurul raspuns aproape normal a venit, de asemenea neasteptat, din interiorul CNSAS. Un comunicat al membrilor Colegiului, cu exceptia naturala a reprezentantilor PSD si PRM, a protestat împotriva declaratiei directorului SRI. Un pas mai mult a facut H. R. Patapievici, anuntînd ca "va încerca sa promoveze o hotarâre a Colegiului pentru actionarea în instanta a SRI". Am mai scris, în urma cu aproape doi ani ideea unui proces împotriva SRI, pe care i-o sugerasem, i se parea d-lui Patapievici de neimaginat. Pentru ca acum ea sa fie privita drept ceea ce este, lucrul cel mai normal posibil si singura cale prin care SRI ar putea fi obligat sa respecte legea. (Si totusi, pentru ca de la declaratia d-lui Patapievici a trecut cam mult timp, ar fi interesant de stiut ce s-a mai facut.)

Desi poate sa para, nu e deloc un detaliu că d-l Timofte ne anunţă că SRI nu predă arhivele – asa cum îl obligă legea - din cauza că ele ar contine si dosare privind "siguranta nationala"; desigur, d-l Timofte este si aici pe lânga lege întrucât prin ea se stabileste că separarea arhivei privind "siguranta nationala" de restul dosarelor se face inclusiv cu participarea CNSAS. Ce vreau sa spun este ca la timpul respectiv multa lume a privit amuzîndu-se acuzatiile pe care deputata PRM Daniela Buruiana le-a adus celor trei membri ai Colegiului CNSAS – Dinescu, Plesu si Patapievici – că ar fi "agenti ai unor puteri straine". Dupa parerea mea, acuzatiile respective nu au fost deloc întâmplatoare, iar cei trei cred ca ar fi trebuit sa lamureasca lucrurile inclusiv în cadrul unui proces intentat d-nei deputat. Neîntâmplîndu-se asa, SRI va motiva oricând, chiar si atunci când accesul la arhive nu va mai avea miză decât pentru istorici, că prin refuzul predarii arhivelor a urmarit sa evite accesul la date privind "siguranta nationala" a unor "agenti straini". Riscul la adresa "sigurantei nationale", vor spune aparatorii SRI, nu era deloc de neglijat, de vreme ce, nu-i asa, despre cei trei au facut afirmatii atât de grave nu oricine, ci un deputat, si nu oriunde, ci chiar în Parlamentul României.

Nu de mult am amintit si de lucru acesta, în timpul primei guvernari PDSR, prin 1993 cred, un ministru din Guvernul Vacaroiu a fost gasit de ziaristi implicat în nu stiu ce afacere. Desi în sine afacerea nu avea nimic ilegal iar ministrul nu facuse tranzactii cu statul, si nici nu se folosise de pozitia sa în interesul afacerii, scandalul a fost urias, iar sub presiunea presei presedintele Iliescu si primul ministru au fost nevoiti sa-i ceara ministrului sa renunte la postul sau.

Unde am ajuns astazi? Ziaristii unui cotidian central au descoperit de curând ca una din firmele ministrului Mediului, Petru Lificiu, a facut o afacere de nu mai putin de 3,3 miliarde de lei cu Palatul Cotroceni. Ce a urmat? Absolut nimic! D-l ministru nu a dezmintit nimic, presedintele Iliescu la fel, celelalte ziare si-au vazut fiecare de treaba lor, si toate au ramas cum au fost. Aproape că nu trece o singură zi sa nu mai aflam câte o grozavie implicînd demnitari dintre cei mai înalti (Puwak, Vacaroiu, Taracila, Serban Mihailescu, Beuran, Dan Iosif, Traian Rece, Bradisteanu – cer scuze celor care nu mai încap), si de asemenea nu se întâmpla nimic; în afara, poate, de faptul că, la Sofia, vecinii nostri "cu ceafa groasa" au lasat someri, în câteva luni, vreo 800 de oficiali suspectati de coruptie.

În vară, "societatea civila" a chemat, în Bucuresti, la un mars de protest împotriva coruptiei (Alianta Civica, GDS, AFDPR, trei centrale sindicale importante au fost principalii organizatori). Numarul bucurestenilor care au raspuns chemarii, în jur de 500, într-un timp în care coruptia sufocă societatea, indică o stare de lucruri plina de riscuri.

Ziua esecului din vară nu ar trebui uitata deloc de cei care înteleg cât rau poate sa aduca resemnarea (dar si ceea ce ar putea sa urmeze dupa ea).

P.S. Dupa ce ei însisi i-au umplut de lehamite, ca sa-i scoata sa voteze Constitutia, politicienii de la Bucuresti au ajuns sa-i ameninte pe români cu politia si sa-i santajeze cu "Europa". Din echipele de agitatori ai lui Iliescu si Nastase au facut parte: episcopi, starlete, civici, Basescu, directori de gazete, Petrom, saltimbanci, Emil Hurezeanu, maicute, Stolojan, fotbalisti si Marko Bela. (Cotidianul, 18 octombrie 2003 si New York Magazin)


România apatica, articol publicat in anul 2003