Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Pentru cine nu-i zevzec

Acum câteva saptamâni, în presa au fost consemnate, deodata, doua stiri mai putin obisnuite. Prima, că fostul PDSR-ist Cozmin Gusa, i-a reprosat presedintelui Iliescu ca este santajat de marii corupti cu adevarurile pe care le-a ascuns în decembrie 1989. Cea de-a doua, o alta dezvaluire de tip "Armagheddon", tiparita însa mult mai discret, spunînd ca înainte de 1989 d-nii Isarescu si Stolojan ar fi lucrat în Securitate.

În cazul declaratiilor lui Gusa neobisnuita a fost doar tinta lor; pentru că cine, Doamne iarta-ma, a mai pomenit ca la Partid un oarecare Gusa sa se ridice împotriva Tovarasului? În rest, că Iliescu ar ascunde câte ceva despre "revolutie", e demult, printre români, lucrul cel mai banal posibil. "Gusa-i o lichea", a replicat presedintele, adaugînd că acuza lui Gusa "reia o teorie depasita demult". Se astepta cineva la un alt raspuns? Sigur ca nu. Si totusi, ziaristii s-au bulucit la Cotroceni ca sa consemneze o replica pe care o banuia oricine. Iar a doua zi, titluri de-o schioapa: "Iliescu l-a facut lichea pe Gusa". Si o saptamâna întreaga dă-i si râzi, si râzi, si fa bancuri. Cui sa-i mai stea mintea la Stolojan, la Isarescu si la presupusa lor apartenenta la Securitate?

Asadar, doi fosti prim ministri sunt suspectati ca au fost agenti ai Securitatii, si nimeni nu spune nimic. Nici macar un singur ziarist nu i-a întrebat pe cei doi "Ati fost, domnilor, sau n-ati fost securisti"? Dar macar o singura întrebare nu au pus nici intransigentii intelectualii civici, sustinatori ai celor doi, cum stim, în alegerile trecute; de ce au tacut împricinatii nu-i deloc greu de banuit.

Dupa ce i-a abandonat în modul cel mai suspect posibil, Emil Constantinescu le-a impus fostilor camarazi, în toamna lui 2000, candidatura lui Mugur Isarescu. Iar în campania electorala a taranistului de conjunctura fostul presedinte avea sa declare în repetate rânduri ca a facut personal verificari si ca "D-l Mugur Isarescu nu are nici o pata în trecut". Pentru ca acum sa vedem ca d-l Constantinescu tace si el mâlc.

S-a ajuns azi în România în situatia ca oamenii politici cei mai importanti sa fie suspecti de a fi fost agenti ai Securitatii. "Suspecti" e, de fapt, un fel de-a spune, pentru că în practic toate cazurile sunt suficiente date care îndreptatesc la mult mai mult decât la simple banuieli. Ne consolam cu cazurile lui Putin sau al actualului premier ungar? Daca în ce priveste situatia din Rusia comparatia ne dezavantajeaza chiar prin ea însasi, diferenta dintre noi si unguri, trebuie sa acceptam, este - din punctul acesta de vedere - cea dintre Viktor Orban si Fidesz-ul sau si partidele noastre si liderii lor. Apropo de comparatii, aduc aminte ca premierul Medgyessy a recunoscut ca a fost agent al "Securitatii" lui Kadar numai dupa ce a fost bine haituit de presa si Opozitie. Se întâmpla asa ceva la noi? Îi întreaba cineva ceva pe d-nii Nastase, Isarescu si Stolojan? Oare nu urmasii lui Corneliu Coposu, d-nii Ciorbea, Ticu Dumitrescu si colegii lor ar trebui sa faca primii lucrul acesta?

Pentru ca mi se pare ca este nevoie, repet înca o data ca (ne)apartenenta oamenilor nostri politici la fosta Securitate este si pentru mine numai în ultima instanta o chestiune de "moralitate". Marea problema mi se pare aceea ca prezenta masiva (si foarte solidara, din cauza a tot felul de complicitati) a fostilor agenti ai Securitatii în fruntea treburilor noastre publice a avut, cum vedem, consecinte dintre cele mai serioase, de la delapidarea grava a avutului public si coruptia generalizata pâna la subminarea încrederii comunitatii internationale în oamenii politici, în oficialii si institutiile din România.

La putine zile dupa ce stirea despre d-nii Isarescu si Stolojan a trecut în uitare, la fel de banal ca si un buletin de stare a vremii, mai toate ziarele au pus pe prima pagina scrisoarea prin care CNSAS-ul d-lor Dinescu si Plesu i-a facut cunoscut lui Adrian Paunescu ca ar fi fost "turnat" la Securitate de doi fosti detinuti politici, scriitorii Ion Caraion si Stefan Augustin Doinas. În patru ani de când exista, CNSAS a reusit sa "deconspire" drept "colaboratori ai Securitatii" vreo sase sau opt detinuti politici, si numai zilele trecute vreo treizeci de ofiteri (din zecile de mii câti a avut aceasta institutie nefasta).

Pentru oricine care nu-i complet zevzec, toate lucrurile astea nu au cum sa nu spuna foarte multe.

P.S. CNSAS si SRI i-au scos din arhive lui Vadim Tudor nu mai putin de 19 dosare; dupa ce la alegerile de acum trei ani, când era clar că în fata lui Iliescu nu are nici o sansa, seful PRM-ist fusese declarat fara probleme, împotriva atâtor evidente. Desi destul de târziu, faptul merita totusi salutat. Dar daca pâna la alegerile de peste un an nu ni se va spune adevarul si despre Ion Iliescu, Nastase, Stolojan, Voiculescu, Isarescu, Basescu s.cl., ne va fi clar ca totul nu-i decât un joc politic de cea mai proasta factura. (Cotidianul, 8 noiembrie 2003 si New York Magazin)


Pentru cine nu-i zevzec, articol publicat in anul 2003