Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Perseverare diabolicum

Nu mai trece nici o zi fara sa contabilizam noi si noi victime în Irak (pâna acum au pierit peste 13.000 de irakieni si în jur de 450 de militari americani). Invadarea Irakului a fost motivata cu pericolul armelor de distrugere în masa si legaturile Bagdadului cu retelele teroriste, cu Al Qaida în special. Dupa sase luni de "cautari" – si de consecinte dramatice – nimeni nu a gasit nici o dovada a existentei "arsenalului infernal al lui Saddam" si a complicitatilor cu teroristii. Saddam însusi e de negasit iar fantoma lui, parca împinsa sa se îmbratiseze cu a lui Bin Laden (disparut si el fara urma), împarte neliniste si moarte. Filosofia teroristilor sinucigasi sminteste lumea "civilizata". Cu ocazia vizitei la Londra, presedintele Bush a avut parte de un miting de protest viguros, la care au participat în jur de 150.000 de oameni. Dar presedintele american este tot mai contestat chiar si acasa. Dintr-un sir lung de exemple care pot fi date reproduc declaratia recenta a miliardarului evreu George Soros, finantatorul privat cel mai generos al democratiei si societatii deschise: "Scopul vietii mele este doborârea lui Bush. Casa Alba e condusa dupa o ideologie a superioritatii, retorica se inspira din cea nazista. Daca e nevoie sunt gata sa dau toata averea mea pentru a-l doborî pe Bush".

Guvernarea de dreapta de la Tel Aviv, care tot timpul s-a opus "compromisului" – în fapt singura sansa a pacii – s-a radicalizat tot mai mult, mergînd prea departe chiar si de ceea ce convenea Casei Albe. Drept urmare, în premiera absoluta, autoritatile de la Washington au averizat de curând asupra iminentei unei crize fara precedent în relatiile cu Israelul. Dar Guvernul Sharon este criticat si el, tot mai puternic, inclusiv din interior. Cel mai recent au facut-o seful Statului Major al Armatei, patru fosti sefi ai serviciilor de securitate interna si un grup de 27 de piloti militari. "Mergem spre dezastru", au spus ei, "daca nu renuntam la Israelul Mare si daca nu vom recunoaste o data pentru totdeauna ca mai exista un popor care sufera si fata de care am avut un comportament rusinos".

Si de parca toate acestea n-ar fi suficiente, antisemitismul continua sa ameninte tot mai serios sa redevina o mare problema. De parca nimic nu mai ramasese de rezolvat în istorie si în politica mondiala, un parlamentar german i-a declarat recent pe evrei "un popor de vinovati", referindu-se la implicarea unora dintre ei în instaurarea comunismului în Rusia si lagarul sovietic. În zilele în care Berlinul dezavua oficial declaratiile parlamentarului, un important general al Bundeswehr-ului se solidariza cu ele si, destituit, parasea foarte mândru de isprava sa armata federala. Înaintea lui, parlamentarul crestin-democrat fusese exclus si el din propriul grup parlamentar (din ce mi se spune, în Germania este prima oara când într-un caz de acest gen se dicteaza o asemenea sanctiune).

Sirul vestilor proaste din saptamânile din urma a continuat în Franta. La distanta de câteva zile, ziarele au scris mai întâi despre agresarea unor elevi evrei de catre un grup de colegi arabi iar dupa aceea despre incendierea unei scoli evreiesti. Vestea buna – pentru ca aici este si o veste buna – presedintele Chirac însusi a intervenit cât se putea de decis cerînd masuri drastice împotriva atitudinilor antisemite.

În toiul unor crize mai numeroase si mai serioase ca oricând, parînd si ea ca nu mai are nimic altceva de facut, Comisia Europeana a realizat si publicat un sondaj de opinie avînd ca principala concluzie ca "59 la suta dintre europeni considera Israelul drept cea mai mare amenintare la adresa pacii mondiale". (Destule opinii – argumentate, mi s-a parut – au sugerat ca rezultatele sondajului au fost induse de o metodologie defectuoasa, si chiar de mai mult decât atât.) Reactia autoritatilor istraeliene nu avea cum sa fie altfel decât dura.

În sfârsit, daca nu-i nimic premeditat, atunci sigur e o minune ca la intervale aproape regulate de timp o personalitate de maxima celebritate irupe de antisemitism. Cel mai recent, atât de îndragitul "Zorba grecul", a spus despre evrei: "Natiunea asta mica este cauza raului în lume".

Si nu-i oare adevarat ca, bântuiti parca de un duh rau, unora dintre noi a început deja sa li se para ca celebrul grec si altii asemeni lui ar putea sa aiba dreptate?

Ca sa se poata iesi din situatia de azi, si sa se evite repetarea unei istorii tragice prea recente, e nevoie înainte de orice de oameni politici lucizi si responsabili. Care, mai ales, sa nu mai persevereze macar în greselile ultimei jumatati de an.

P.S. Ma pregatesc sa trimit textul redactiei si citesc concluziile unui studiu FAO: 852 de milioane de oameni se culca în fiecare seara flamânzi. Cifra aceasta ne spune si ea cât de responsabili sunt conducatorii lumii de azi. (Cotidianul, 6 decembrie 2003 si New York Magazin)


Perseverare diabolicum, articol publicat in anul 2003