Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Politica si maniere

În prima parte a lunii trecute, daca mai tin bine minte, vreo trei sau patru comentatori politici cunoscuti au luat foc din cauza ca premierul Nastase l-a admonestat pe Basescu cu câteva expresii din jargonul politicii de mahala. "D-l Basescu ar trebui pus în insectar si dus la Antipa", a spus Adrian Nastase, adaugînd ca seful pedistilor "sufera de labilitate politico-psihologica". Supararea a fost, cum spun, maxima. Se poate ca un demnitar sa se poate în felul asta? "De data asta Adrian Nastase a coborât prea jos, jignind un presedinte de partid si în acelasi timp primar general al Capitalei". Câta lipsa de respect! Ce oroare!

Am ales sa scriu despre cele întâmplate în urma cu o luna nu pentru că lipsa de maniere a politicienilor nostri mi s-ar parea vreo problema. România a ajuns în coada Europei din cauza că conducatorii ei sunt diletanti, venali si neseriosi, si nu pentru ca sunt lipsiti de maniere. Daca în episodul la care ma refer chiar este sa vorbim despre comportamentul cuiva, atunci trebuie sa vorbim despre comportamentul ziaristilor comentatori, si nu al lui Adrian Nastase.

Evident, daca ziaristii chiar cred că manierele si limbajul politicienilor e o tema serioasa, nimeni nu are dreptul sa le interzica sa se ocupe de ea. Singura problema care ramâne, ca de atâtea si atâtea ori, este obiectivitatea ziaristilor – si în cele din urma credibilitatea lor. Si spun asta cu pretentia ca nu sunt chiar cazut din luna, si ca mai stiu si eu câte ceva despre cât de independenta mai poate fi azi presa noastra.

E inacceptabil ce a facut Adrian Nastase, scriu ziaristii nostri. Si în definitiv poate ca asa si este. Dar de ce, ma rog, e inacceptabil numai ce face Nastase, si nu si ce face Basescu? Au uitat domnii ziaristi că "primarul general al Capitalei" e cel care l-a tratat pe subalternul Vanghelie de "tigan mincinos"? (Atrag atentia ca aici discutam despre obiectivitatea ziaristilor, si nu despre calificativele pe care le merita sau nu Marian Vanghelie.) Au uitat domnii ziaristi cuvintele cu care ministrul Transporturilor Traian Basescu se adresa fostilor colegi din Guvern, ministrii Dejeu si Dudu Ionescu? Daca da, le reproduc eu aici: "Dejeu si Dudu Ionescu sunt niste ticalosi si nemernici". Si pentru că tot îl apara pe Basescu de frazele primului ministru, ma întreb, chiar sa fi uitat domnii ziaristi ca "presedintele de partid si primarul general al Capitalei" este autorul celei mai mari grosolanii produsa în public în ultimii paisprezece ani? Nu-mi face nici o placere, dar trebuie sa citez: "Adrian Nastase foloseste fundul pentru a întretine relatii sexuale".

Largind putin discutia, au fost câteva luni bune în care fostul ministru PSD al Integrarii, d-na Puwak, a stat pe prima pagina a ziarelor pentru ca a "traficat" 150.000 de euro în beneficiul afacerilor familiei sale. Nimic mai normal că s-a întâmplat asa. Si totusi, cu ceva mai mult timp în urma d-l Basescu a facut cam acelasi lucru (un credit de 200.000 de dolari luat în conditii preferentiale printr-o banca de stat). A scris presa ceva despre asta? S-a indignat cumva vreun editorialist de cele întâmplate? Sau, de curând s-a aflat ca d-l Basescu a "uitat" sa treaca în declaratia de avere o vila de 300.000 de dolari. Nici un murmur! Dar daca ar fi facut asa ceva un taranist, sa zicem, nu-i asa că Maniu însusi ar fi fost pus la zid?

Credibilitatea presei este indiscutabil un lucru important. Ne aflam în fata unui an electoral în care ziaristii pot sa faca mult bine dar si mult rau. Experienta, de succes, a societatilor democratice ne învata că în termeni absoluti independenta presei e o iluzie. Si totusi, acolo ziaristii si institutiile lor au macar o "politica editoriala" coerenta. Altfel spus, în cazul nostru, daca tot nu ai de gând sa-l critici pe Traian Basescu, macar treci complet sub tacere ispravile lui si îti informezi cititorii numai despre ce au facut sau zis adversarii lui (pentru ca apoi sa-i poti critica în editoriale întregi dedicate manierelor elegante în politica). Procedînd altfel, cititorul îti vede masura dubla si deja ai o problema cu credibilitatea.

Aducînd în discutie partizanatul ziaristilor nu o fac nici din grija ca d-nii Nastase, Basescu si partidele lor sa aiba parte de un "tratament echitabil" din partea presei. Daca d-nii Nastase, Basescu si partidele lor s-ar afla într-adevar într-un "razboi pe viata si pe moarte", asa cum încearca unii sa ne convinga, atunci miza nu ar fi cine e mai necivilizat decât cine, ci, de pilda, cine si cu cât a delapidat mai mult avutul public. Apropo, la acest moment stim ca Sevarnadze a fost alungat de revolutionarii georgieni mai ales din cauza acuzatiilor de coruptie si a unei averi nejustificate de vreo 20 de milioane de dolari. Daca acesta ar fi criteriul, coruptia si averile ilicite ale politicienilor, ma întreb, nu cumva la Bucuresti o noua revolutie s-ar dovedi înca si mai justificata? (Cotidianul, 20 decembrie 2003 si New York Magazin)


Politica si maniere, articol publicat in anul 2003