Marginalii la o criza (II)

Actiunea Populara, scriam saptamâna trecuta, a facut o figura aparte cu ocazia crizei relatiilor dintre Bucuresti si Bruxelles. Reactia partidului condus de Emil Constantinescu la ideea suspendarii negocierilor cu România a fost, la nivelul opozitiei politice, singura rationala si coerenta. Fapt care, singular cum spun, avea sa ne arate înca o data cât de precara e democratia la noi.

Din cauza derapajului tot mai serios de la criteriile aderarii si a coruptiei "înspaimântatoare" pe care Guvernul a patronat-o în ultimii trei ani, România a primit un vot de blam care a singularizat-o înca o data atât de nefericit printre candidatele la intrarea în UE. Oriunde altundeva într-o lume cu pretentii de normalitate opozitia s-ar fi mobilizat pentru tragerea la raspundere a Guvernului. La noi, însa, pâna si lucrul acesta s-a întâmplat pe dos. Cu exceptia despre care vorbesc, a Actiunii Populare.

Cerînd în final demisia Guvernului, declaratia conducerii AP a surprins, argumentat, destule din responsabilitatile pentru situatia creata: refuzul Guvernului de a fi transparent în procesul de negociere, ratarea statutului de economie de piata functionala, dublarea deficitului comercial fata de începutul mandatului, problema grava a coruptiei si libertatii presei etc.

Cred că este mai bine de un an de când actiunile partidului fostului presedinte sunt cele mai viguroase si mai consistente atitudini de opozitie la actualul Guvern. AP a reusit sa faca adevarate evenimente politice din dezvaluirile legate de afacerile ministrilor, din actiunile insistente fortînd transparenta institutiilor publice sau din analizele punctuale privind activitatea Guvernului. Guvernul si PSD au fost de departe tinta cea mai importanta a monitorizarii si criticilor AP. Doua exceptii au fost cele în care interventiile reprezentantilor AP au vizat mai întâi PD iar apoi PNTCD. Partidul lui Victor Ciorbea a fost criticat pentru sustinerea pe care a dat-o Guvernului în criza relatiilor cu UE iar liderul PD a fost acuzat ca a colaborat cu Securitatea, o acuza mai veche pe care Basescu nu a infirmat-o niciodata credibil. Apropo de denuntarea ca "securist" a d-lui Basescu, grimasele sastisite ale fanilor sai - multi dintre ei intelectuali fini, devoratori de securisti pâna acum - mi se par de tot hazul. Dar, domnilor, îmi pare rau, d-l Basescu n-a fost numai, asa cum scrieti, un simpatic "capitan de vapor", ci si un oficial al regimului Ceausescu în Occidentul "inamic"! Si apoi, oare chiar nu vi s-a parut nimic în neregula  în felul în care favoritul dumneavoastra a subminat tot timpul, din interior, trecuta guvernare taranista?

Revenind, un analist politic respectat a dezavuat AP pentru "atacul" la cele doua partide din Opozitie. S-a argumentat că obiectivul politic cel mai important este înlaturarea PSD si preluarea puterii de catre Opozitie. Ceea ce dupa parerea mea e de discutat. Mai întâi pentru ca, în plina batalie pentru apropiatele alegeri, fiecare partid este deplin legitim sa puna succesul propriu înaintea oricaror alte obiective politice. În al doilea rând pentru ca în cele doua cazuri incriminate, atitudinea AP a fost cât se poate de justitificata. Daca admitem ca PNTCD a gresit atunci când a ales sa fie avocatul din oficiu al Guvernului PSD - si nu vad cum am putea sa nu admitem acest lucru - cine si cu ce argumente ar putea sa considere criticile AP la adresa acestui partid drept un gest ilegitim? Sa imputi AP ca saboteaza înlaturarea de la putere a PSD criticînd PNTCD pentru sustinerea data Guvernului PSD mi se pare o contradictie în termeni. Ca sa nu mai spun ca, ne place sau nu, cele doua partide sunt, cel putin pâna acum, adversari ireductibili pe culoarul "crestin-democratiei" românesti. În privinta PD, preeminenţa obiectivelor politice proprii este de asemenea un argument serios. În plus, pentru cine a uitat trebuie amintit ca, numai cu doua saptamâni înainte de dezvaluirile privind trecutul sau, d-l Basescu si PD anuntasera ca pe o mare realizare racolarea "unei treimi din filialele judetene ale AP". A protestat cineva atunci că PD submina un partid din Opozitie? Stim bine ca n-a protestat!

Indiscutabil, d-l Constantinescu si colegii nu sunt deloc cei mai calificati critici ai actualului Guvern. A facut fosta administratie ce trebuia pentru combaterea coruptiei, deconspirarea si destructurarea politiei politice comuniste, pentru functionarea Justitiei ori libertatea presei? Sa fim seriosi! Si totusi, prestatia din ultimul timp ar putea sa duca AP într-o pozitie buna în alegerile din toamna. Departe de a avea la dispozitie resurse comparabile cu ale celor mai multi dintre adversari, AP reuseste sa se impuna printr-o politica consecventa si o strategie de cele mai multe ori inteligenta. Mai ramâne ca Emil Constantinescu si echipa lui sa convinga ca au capacitatea sa nu repete greselile care i-au tinut în ultimii trei ani la periferia politicii românesti. Ceea ce nu-i imposibil, dar nici usor nu e. (Cotidianul, 6 martie 2004 si New York Magazin)

Marginalii la o criza (II), articol publicat in anul 2004