Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Week-end in cazarmi

Nu cred ca sunt foarte multi cei care sa nu stie privatiunile, nefiresti, absurde deseori, pe care cadrele militare erau silite sa le suporte inainte de revolutie. Vorbesc aici de ofiterii "de la trupe", si nu de cei din marile comandamente ori din consiliile politice, a caror viata era, se stie, cu atat mai tihnita cu cat pozitia era mai inalta in ierarhia militara ori politica. Sau, ma rog, in ierarhia politico-militara. Detasarile cu anii in "economia nationala", pe santiere, in mine si in campanii agricole prelungi, duceau aproape invariabil la descalificarea profesionala a ofiterilor. De multe ori chiar si la destramarea caminelor lor, aproape fireasca si ea dupa un an-doi de casnicie prin corespondenta. Una din formele cele mai aberante de inrobire a ofiterilor o capatase, cu deosebire in ultimii ani, obligarea lor de a-si petrece cea mai parte a timpului in cazarmi. Era sau nu era nevoie, in afara programului, duminica, in "sarbatorile legale", de la desteptare la stingere, ofiterul trebuia sa fie in cazarma. Politrucii generalului Ilie Ceausescu au fabricat pentru asta si o lozinca mobilizatoare - "Cazarma noastra, casa noastra".

Revolutia adusese si in armata speranta intrarii in normalitate. Astazi, insa, ministrul Apararii, d-l Tinca, avertizeaza public ca "un ofiter nu poate avea week-end linistit (diplomatii, deh) fara sa mai dea si pe la unitate". Inteleg acum perfect de ce sunt si ofiterii tot mai coplesiti de deziluzii. De deziluzii si de lehamite... (Romania libera, 28 martie 1995)


Week-end in cazarmi, articol publicat in perioada 1990-1998