Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Contemporani cu o rusine

La începutul anilor 90, mai exact în perioada 1990–1995, un numar de conflicte interetnice, în jur de 30, au adus în atentie situatia minoritatii romilor din România ("cazurile" Hadareni, Racsa, Bolintin, Bâcu, Kogalniceanu, Apa au fost printre cele care au atras atentia în mod deosebit). Dupa aproape o jumatate de veac de propaganda comunista si de camuflare a realitatilor, incidentele respective au adus la lumină probleme serioase - de la prejudecatile si ostilitatea multor români fata de romi pâna la conditia deplorabila, sub toate aspectele, a acestei etnii.

Cu o exceptie sau doua, în anii din urma asemenea evenimente n-au mai avut loc. Dupa cum nimic altceva nu s-a mai întâmplat, la fel de spectaculos, ca sa ne spuna ca situatia minoritatii rome ar ridica probleme speciale. Reprezentate politic de "lideri" ca Madalin Voicu si cei de la Partida Romilor interesele etnicilor romi au lipsit aproape complet din Parlament si de pe agenda Guvernului. Cu toate că lucrurile sunt departe de a ne face în vreun fel optimisti. Saracia îi afecteaza pe romi, în continuare, într-un grad categoric incomparabil cu al restului populatiei, discriminarile de toate tipurile, raziile si cele mai felurite abuzuri ale Politiei, de asemenea.

Interesat de evaluarile cele mai recente ale organizatiilor de romi în privinta acestor lucruri, zilele trecute am intrat pe pagina de internet a Centrului Romani CRISS. Ce am gasit mi-a confirmat aproape toate banuielile: din 2000, câteva zeci de cazuri, monitorizate, de acte de violenta si alte abuzuri ale Politiei, discriminari, instigare la ura rasiala etc. Singurul lucru pe care nu l-am banuit e ca în scolile din România sunt situatii în care copiii de romi sunt segregati din cauza etniei.

Exista doua rapoarte ale Romani CRISS pe tema aceasta, unul privind situatia de la Scoala din localitatea Cehei din judetul Salaj iar celalalt despre Scoala din Ungheni, Mures. În primul caz, constatat în urma cu un an, 94 de copii români învata în "cladirea principala" a Scolii în timp ce un numar egal de copii ai romilor învata în "cladirea anexa". În cazul celalalt, semnalat foarte recent, separarea s-a produs la trei dintre clasele Scolii. Conditiile în care învata copiii romi sunt deplorabile - frig în clase, geamuri lipsa, usi sparte, dar si o preocupare mult scazuta a unora dintre profesori si învatatori pentru pregatirea elevilor. În ambele cazuri separarea s-a facut din dispozitia directorilor scolilor. Chiar daca rapoartele n-o spun (si e clar ca n-o spun din pudoare si nevrînd sa faca rau cuiva), raspunderea revine în aceste cazuri mai ales directorilor de scoli. De asemeni parca din pudoare rapoartele mai mult te fac sa banuiesti decât o spun în mod clar că decizia directorilor a survenit mai ales la cererea parintilor copiilor români. Diferentele tot mai mari dintre starea materiala a românilor si cea a romilor, dar si aceleasi vechi si nenorocite prejudecati, explica, împreuna, la rândul lor, situatia în care s-a ajuns. În ultima instanta, însa, repet, adevarata raspundere pentru deciziile segregationiste revine directorilor scolilor. Iar asta nu numai pentru ca domnii directori stiu bine că deciziile lor sunt complet ilegale, ci si pentru ca ei înteleg mai bine decât altii ce înseamna segregarea unor copii pe criteriul culorii pielii.

Pâna când societatea româneasca va reusi - si eu cred ca în cele din urma va reusi - sa amelioreze într-o masura cât mai apropiata de normalitate situatia romilor, va mai trece timp. Resursele si mentalitatile se dovedesc a fi doi termeni foarte importanti ai unei ecuatii complicate. Pâna atunci, însa, nimic nu poate sa fie mai elementar decât faptul ca segregarea pe criterii etnice a unor copii constituie un primitivism care ne descalifica nu doar ca indivizi, ca dascali sau institutii, ci chiar ca natiune. Pentru ca asemenea grozavii sa nu fie posibile nu e nevoie de absolut nimic altceva - nici de bani mai multi, nici de mentalitati noi, nici macar de alte legi - pur si simplu este nevoie de un ministru al Educatiei caruia sa-i pese daca în scolile de care el raspunde legea este respectata sau, dimpotriva, batjocorita (Legea învatamântului, dar nu numai, interzice în modul cel mai explicit orice act de discriminare pe criterii etnic). Într-o situatie ca aceasta calea este sa intervii decis de la Guvern, si nu sa astepti sa se schimbe, cândva, mentalitatile ori sa organizezi colocvii pe teme de imagologie - despre "celalalt", diferit de tine ca rasa sau etnie, se cuvine sa tii colocvii, cu pretentia ca o faci cu rost, numai dupa ce consimti că si "celalalt" e om, si că merita tratat astfel). (Cotidianul, 3 aprilie 2004 si New York Magazin)


Contemporani cu o rusine, articol publicat in anul 2004