Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Confuzii si riscuri (I)

Sa recapitulam. Catre sfârsitul lunii martie anul acesta, Dan Pavel devine consilierul politic al lui Becali. La putine zile dupa, Vladimir Tismaneanu vine la Bucuresti si lanseaza cu Ion Iliescu cartea de interviuri facuta împreuna. A doua zi, ziaristii de la Libertatea îl surprind pe Tismaneanu, împreuna cu sotia, sora si baiatul, la resedinta presedintelui Partidului Noua Generatie [al lui Gigi Becali]. La doua sau trei zile, dupa mai multe speculatii aparute în presa, musafirul lui Becali a explicat că scopul vizitei a fost "sa stau de vorba, ca si alta data, cu personalitati politice dintre cele mai diverse, dar si ca fiul meu sa-l întâlneasca pe patronul echipei lui favorite (care este si echipa mea favorita)". În sfârsit, la 16 aprilie, Tismaneanu anunţă că a devenit editorialist al Jurnalului national, publicatie a politicianului - om de afaceri Dan Voiculescu.

Dan Pavel si Tismaneanu, doi analisti respectati ai anilor de dupa 1989, erau recunoscuti pentru obiectivitatea si exigenta lor. Mai ales faptul acesta a facut ca gesturile lor ultime sa provoace o mare supriza. Politologul Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford (Anglia), el însusi foarte surprins de ce afla din tara, a criticat deciziile celor doi (profesorul de la Bradford University este si un cercetator foarte dedicat problemelor societatii românesti de dupa 1989, cartile scrise de el despre România post-Ceausescu fiind cotate de specialisti drept lucrari de referinta). Despre Dan Pavel, Gallagher scrie între altele: "Ma simt realmente frustrat că un analist politic autohton, care beneficiaza de puternice conectii internationale, îsi foloseste expertiza pentru a crea un Partid al Vegetalilor. Prin ceea ce întreprinde, Pavel încearca sa inculce în cadrul culturii politice românesti componente care încurajeaza pasivitatea. Daca va reusi acest lucru, cetateanul va fi înlocuit cu un simplu supus aflat la discretia politicienilor a caror activitate este subsumata integral intereselor personale sau de grup, lacomiei si nu binelui public". Celor doi le este imputata deopotriva confuzia pe care au produs-o la nivelul societatii românesti. În ce-l priveste pe Tismaneanu, reprosurile au vizat atât tentativa de a le da lui Ion Iliescu si Becali mai multa onorabilitate de cât merita dar si colaborarea cu Jurnalul national condus de Marius Tuca - "un om care a denigrat atâta curentul principal al fortelor democratice în stilul ziarului Azi si al TVR-ului din 1990". Despre serviciile facute lui Becali si Iliescu: "Oricât de viguros ar dezminti afirmatiile facute la adresa dumnealui, Tismaneanu si-a luat, totusi, precautiile cele mai mari ca sa prezinte într-o haina de respectabilitate dubioasa oameni care au contribuit considerabil la greutatile si durerile pe care le-a suferit România din 1989 încoace".

Comentariile pe marginea deciziilor neasteptate ale d-lor Tismaneanu si Pavel au fost relativ putine. Andrei Cornea a avut în 22 un text care mi s-a parut impecabil - un dozaj farmaceutic de obiectivitate si de tristete (Cornea a împartit cu cei doi, destui ani, paginile revistei GDS). De asemenea obiective mi s-au parut opiniile celor de la Evenimentul zilei si ale redactorului-sef de la Cotidianul, Ioana Lupea.

În replica pe care a dat-o lui Tom Gallagher (la ea dar si la altele ma voi referi saptamâna viitoare), Gabriela Adamesteanu îi contestă acestuia, între altele, legitimitatea interventiei. "V-am citit deja", scrie d-na Adamesteanu, "patru interventii publice pe acest subiect. Nu este cam mult? Nu arata a obsesie?" Pentru cine n-a citit 22 trebuie spus ca d-na Adamesteanu a pledat exclusiv în apararea lui Vladimir Tismaneanu, în timp ce despre Dan Pavel a facut doar câteva precizari, foarte seci toate, vrînd parca sa se dezica de el (Pavel a fost, cu mai multi ani în urma, redactor-sef adjunct al 22 iar d-na Adamesteanu îi impută astazi "lipsa de lealitate fata de revistă").

Interogatiile adresate lui Tom Gallagher au continuat: "Sunteti cumva tutorele intelectualilor din România? Cel fel de intelectuali ar fi cei care ar avea nevoie de o lectie de pedepsire publica a unuia dintre ei (<cazut în greseala>) pentru ca restul sa-si pastreze vigilenta?"

Voi încerca saptamâna viitoare sa vad cât de drepte sunt reprosurile facute lui Tom Gallagher. Pâna atunci as mai nota doar ca argumentul cu care d-na Adamesteanu s-a simtit datoare sa justifice colaborarea lui Tismaneanu cu Jurnalul national (si reverentele ample pe care profesorul de la Maryland University le-a facut în fata lui Marius Tuca) este că la amintitul ziar mai scriu si Mircea Dinescu si Andrei Plesu. (Cotidianul, 8 mai 2004 si New York Magazin)


Confuzii si riscuri (I), articol publicat in anul 2004