Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Un altruism irepetabil

"America se afla azi în mâinile unui grup de extremisti. Abuzînd de pozitia pe care o ocupa în lume, extremistii ne-au slabit, nu ne-au întarit natiunea. Sensibilitatea mea fata de excesele administratiei americane poate fi pusa în mare parte pe seama biografiei mele. Am crescut ca evreu în Ungaria, în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am îndurat atât ocupatia germana, cât si pe cea sovietica. Astazi, când îl aud pe presedintele Bush spunînd ca <fie sunteti cu noi, fie sunteti cu teroristii> aud sirenele de alarma. Sunt mâhnit ca publicul nu e la fel de îngrijorat ca mine. Nu aceasta este America pe care mi-am ales-o eu ca patrie". Citisem mai demult aceste gânduri ale lui George Soros si, desi ma impresionasera, uitasem de ele. Mi le-am reamintit, zilele trecute, ascultîndu-l pe George Soros vorbind despre ceea ce el crede ca ar trebui facut pentru ca tot mai multi oameni sa aiba sansa de a trai în libertate.

Aflasem cu mai multe luni în urma ca în ultimii sapte ani George Soros a cheltuit cu ideile sale o suma uriasa – 3,8 miliarde de dolari. Iar acum îl ascultam si ma întrebam câte guverne se pot lauda cu investitia pe care George Soros a facut-o în beneficiul democratiei, libertatii si societatii deschise? Si cine altcineva decât el e mai îndreptatit sa fie trist că oamenii nu sunt si ei îngrijorati atunci când politicienii desconsidera valorile democratiei, libertatii si societatii deschise?

Despre razboiul din Irak, despre cauzele si consecintele lui s-a scris extraordinar de mult si în România. Multe lucruri inteligente si de bun simt, dar parca si mai multe banalitati sau stupiditati ipocrite, izvorâte cel mai adesea dintr-un proamericanism provincial - patetic si snob deopotriva. De argumentele lui George Soros nu a parut mai nimeni interesat. În ultima sa carte, "Suprematia americana: un balon de sapun", Soros explica de ce s-a opus "atât de virulent invadarii Irakului". Argumentele lui sunt un loc geometric perfect al iubirii fata de America, al credintei aproape mistice în libertate si democratie si al suferintei pentru semenii sai de pretutindeni, victime ale cinismului, iresponsabilitatii sau cruzimii oamenilor politici.

Astazi ne apare tot mai limpede că unilateralismul administratiei Bush în decizia de invadare a Irakului a fost o greseala cu consecinte grave. N-ar fi fost prea greu sa se prevada din capul locului lucrul acesta. Si totusi, în ce ne priveste, nu ma mir deloc că înainte sa-i trimita pe soldatii români în Irak Ion Iliescu si politicienii de la Bucuresti nu au fost interesati de ceea ce crede un om precum George Soros. De ce nu ma mir? Nu ma mir pentru că stiu bine "gratitudinea" cu care Ion Iliescu, Vadim Tudor sau Nastase (dar si un Basescu sau Stolojan) l-au tratat pe discipolul lui Karl Popper în toti anii în care acesta a dus în România nu doar idei atât de valoroase dar si foarte multi bani, cam 120 de milioane de dolari, investiti în reconstructia democratica a tarii lor.

Am observat de-a lungul anilor ca "testul Soros" e infailibil. Asa cum dintii stricati dor la apa rece, tot asa si pe oamenii politici nedemocrati îi supara George Soros si ideile sale. Nu e deloc întâmplator că, la noi, Ion Iliescu, Vadim Tudor & Co au vazut si vad în continuare în George Soros si ideile lui o amenintare. Nu e deloc întâmplator că sustinatorii presedintelui ucrainean Leonid Kucima l-au agresat de curând pe George Soros. Nu e întâmplator că fundatiile Soros au fost interzise în Iugoslavia sfârsitului de epoca Milosevici ori în Belarusul lui Lukasenko. Si, oricât de ciudat ar putea sa ni se para în context, nu e întâmplator că actualul presedinte american si echipa lui nu au nici ei sentimente dintre cele mai bune pentru George Soros si ideile sale.

L-am vazut pe George Soros stînd de vorba cu cei mai noi membri ai board-urilor unora dintre fundatiile lui, în jur de 100 de oameni din 21 de tari din Europa Centrala si de Est, din fosta Uniune Sovietica si Asia. M-a impresionat seninatatea chipului sau, izvorînd cel mai probabil din constiinta binelui pe care l-a facut în cele doua decenii dedicate valorilor democratiei si libertatii. Eforturile pe care el le-a pus în slujba interesului general sunt, însa, departe de a-i fi recunoscute. Iar lucrul acesta, daca suntem onesti, îl vedem nu doar în cazul politicienilor, ci si al oamenilor de rând. Probabil că pâna la urma asta e în firea noastra, a oamenilor, sa-i privim cu suspiciune sau frustrare pe cei care dau - uneori, iata, atât de mult - fara sa ceara nimic în schimb. Si totusi, ascultîndu-l pe George Soros si citindu-i cartile parca nimic nu te impresioneaza mai tare decât seninatatea lui si generozitatea atât de modesta a gândurilor si faptelor sale. (Cotidianul, 26 iunie 2004 si New York Magazin)


Un altruism irepetabil, articol publicat in anul 2004