Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Reforma PNTCD: o noua sansa

Putine lucruri par mai complicate decât sa explici din ce cauze a ajuns PNTCD în situatia de azi. La felul în care partidul lui Maniu si Coposu a fost sabotat de sistemul comunisto-securist reprezentat la vârf de Ion Iliescu m-am referit cu alte ocazii si n-am s-o mai fac acum. În ce-i priveste pe conducatorii post-Coposu ai partidului, raul cel mai mare l-au facut lipsa de viziune si de solidaritate, indecizia si inconsecventa în asumarea valorilor traditionale ale acestui partid – mai ales morala sociala si anticomunismul. Într-o Românie afectata atât de grav de lipsa oricaror criterii morale, de injustitie de toate felurile si de dominatia coplesitoare a comunismului rezidual, faptul că PNTCD nu mai are practic nici un cuvânt de spus constituie o mare responsabilitate a celor care i-au urmat lui Coposu la conducere.

Ce identitate si suporteri sa mai aiba PNTCD atunci când liderii lui devin, la Bruxelles, avocatii regimului incompetent si corupt al lui Iliescu si Nastase? Cine sa mai înteleaga ceva când aceiasi lideri negociaza fuziuni cu Dan Voiculescu sau când se pregatesc sa colaboreze cu PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor? Apropo de PRM, m-am mirat foarte tare sa vad ca nici unul dintre comentatorii nostri nu a avut nimic de spus atunci când Adrian Severin – deputat PSD si "analist politic independent" – a lansat diversiunea că PRM are sanse sa devina adevaratul partid crestin-democrat al României. Sunt deja câtiva ani buni de când numai cine nu vrea nu întelege ce rol si în beneficiul cui joaca acest ceausist incognito. Recent, Institutul Social Democrat al d-lui Severin (al carui presedinte e de fapt Adrian Nastase – numai cei foarte neatenti nu stiu asta) a publicat un "Raport" pe marginea alegerilor locale de luna trecuta. Rareori am vazut atâta fals si rea-credinta la un loc. Dupa ce abia a scris că PRM e sansa crestin-democratiei din România, Severin îi critică în "Raport" pe liberali si PD-isti pentru nu stiu ce intentie de a face alianta cu extremistii lui Vadim Tudor. Critica PRM e însa numai un pretext pentru a mai ataca înca o data PNTCD. Severin compara alianta pe care Stolojan si Basescu ar vrea s-o faca cu PRM cu "eroarea facuta în perioada interbelica de Iuliu Maniu", când a încheiat "pactul de neagresiune" cu Codreanu, ce a dus, nu-i asa, la "crime grave împotriva elitelor democratice ale României". Ura lui Severin si a tovarasilor lui fata de taranisti se vede nu doar în duplicitatea atitudinii fata de PRM dar si în memoria lor evident selectiva. Altfel nu se explica de ce argumentele nocivitatii aliantei cu PRM trebuiesc cautate în istoria interbelica si nu în cea cât se poate de recenta, în care partidul d-lor Severin si Nastase s-a aliat la guvernare, cu consecintele pe care le stim, cu partidul lui Vadim Tudor.

Revenind, oricâte adversitati ar avea de înfruntat din afara, sansa reafirmarii PNTCD tine exclusiv de conducatorii lui. Daca urmasii lui Coposu au un singur merit, acela e ca partidul mai exista înca. Ce spun e numai o jumatate de ironie, pentru ca e foarte clar ca în anii post-Coposu disparitia PNTCD a fost pentru multi o miza uriasa. Si nu numai pentru Iliescu, Nastase si sistemul lor dar si pentru fostii aliati la guvernarea de dupa 1996 si pentru cei care pe seama acestui partid si-au cladit cariere politice la care nici n-au visat vreodata. Inamicii PNTCD sunt astazi mai ales cei vizati de doua dintre valorile sale istorice – anticomunismul si moralitatea sociala.

Congresul de la începutul lui august va aduce, probabil, o noua echipa la conducerea partidului. Primarul Timisoarei, d-l Ciuhandu, pare decis sa-si asume reconstructia PNTCD. Cartea sa de vizita justifică multe din asteptarile celor care vad în el o noua sansa. Si totusi, lucrurile nu sunt deloc simple, si nu sunt absolut sigur că d-l Ciuhandu e foarte constient de asta. Sa fii în continuare acelasi primar eficient si, în acelasi timp, sa reconstruiesti, de la Timisoara, un partid ale carui istorie si valori obliga atât de mult nu-i deloc o misiune simpla (d-l Ciuhandu ar face bine sa nu uite o clipa esecul lamentabil al presedintelui clujean Andrei Marga). Apoi, alegerea colaboratorilor. Din experienta presedintilor anteriori sunt multe de învatat – mai ales ca sa fie evitate – cu privire la solidaritatea echipei, la atmosfera din partid, minata aproape continuu de neîncredere si suspiciune, la repartizarea specializata a raspunderilor si la daruirea pe care o presupun asemenea raspunderi. In sfârsit, stilul atât de ezitant si de cacofonic în conducere ar trebui suprimat urgent.

Daca noua echipa va da semnele unei schimbari autentice, eu cred ca sunt sanse ca destui intelectuali, organizatii civice si crestin-democratia internationala sa raspunda pe masura. (Cotidianul, 24 iulie 2004 si New York Magazin)


Reforma PNTCD: o noua sansa, articol publicat in anul 2004