Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Ratacind spre Europa

Cu o luna înainte de a-si încheia mandatele, d-nii Prodi si Verheugen au facut românilor un cadou destul de neasteptat. Degeaba se supara d-l Nastase când i se spune asta, Raportul Comisiei Europene a fost cât se poate de generos comparat cu "progresele facute de România în procesul de aderare".

Cine citeste atent documentul european va vedea, ca sa dau un prim exemplu, că paragraful care confera României statutul de economie de piata functionala este el însusi "circumstantiat" masiv dupa aceea. Marile restante în privatizare, "arieratele" în continuare uriase (tolerate de Guvern aproape exclusiv din interese politice proprii si viciind grav mediul concurential), instabilitatea legislativa cronica, coruptia si birocratia, contracte publice de ordinul miliardelor de euro atribuite în orice alt mod numai prin licitatii nu, toate acestea sunt realitati prea elementare ca sa nu fie vazute de oricine.

"Criteriile politice" ridica si ele probleme, destule consemnate în Raport. Dintre cele neconsemnate as aminti numai câteva. În chestiunea libertatii presei, concluzia cea mai acoperitoare ar fi fost ca PSD si Guvernul exercita un control practic total asupra posturilor publice si private de televiziune. O asemenea concluzie n-ar fi trebuit sa lipseasca, în chiar aceasta formulare, nu numai pentru că este perfect adevarata dar, mai ales, pentru că consecintele acestei stari de lucruri sunt de o gravitate exceptionala pentru democratia din România. Independenta mai mult decât precara a Justitiei, în special din cauza coruptiei si a ingerintelor politice, a fost si ea tratata cu bunavointa. De notat mi se pare că ar fi fost si violenţele si relele tratamente pe care politistii si personalul din penitenciare le practica înca, si care ramân aproape mereu nesanctionate. O omisiunea a Raportului, de sens contrar de data aceasta, este că nu retine adoptarea a doua legi importante (si îndelung asteptate) în organizarea sistemului penitenciar – Legea executarii pedepselor, respectiv Statutul functionarilor publici din sistem, Statut care prevede, în sfârsit, demilitarizarea acestui personal. În vara acestui an, atunci când a fost adoptata o noua Lege privind regimul armelor si munitiilor, Guvernul a ales sa ignore în continuare standardele internationale în materia folosirii armelor de foc de catre politisti; în toti anii de dupa 1990, situatia aceasta a condus la un numar extrem de mare de cazuri în care politistii au ucis sau ranit grav persoane fie complet nevinovate fie savârsind fapte minore. Raportul nu a retinut nimic nici în privinta aceasta. La fel, s-a trecut cu usurinta peste problema serioasa pe care România o are cu restituirea imobilelor confiscate de regimul comunist: dupa 1989 au fost restituite 15.000 de imobile, adica numai 7% din cele 210.000 de astfel de proprietati revendicate. În sfârsit, ca sa nu mai continuu, ar fi fost necesar sa se observe că Guvernul nu a rezolvat nici acum problema incompatibilitatii dintre calitatea de parlamentar si cea de avocat, situatie care genereaza coruptie si împieteaza asupra independentei si impartialitatii judecatorilor.

În contrast cu tonul optimist al Comisiei Europene a fost cel al liberalilor din Parlamentul European. "România este un măr stricat", au spus ei, "care, daca va fi integrata cu problemele pe care le are astazi, risca sa aduca cu ea mari dificultati în interiorul UE: România sufera din cauza coruptiei endemice, nu are o justitie independenta, presa nu este libera , abuzurile politistilor nu sunt sanctionate". Ei au anticipat că aceste probleme nu vor fi rezolvate "în mai putin de trei ani" si au cerut ca "valorile sa fie mentinute" iar "problemele sa nu fie ascuse sub covor".

Liberalii europeni au desigur dreptate. Ceea ce nu înseamna si ca optiunea lor ar putea sa fie, în acest moment, decisiva; ca pondere ei sunt abia a treia forta în Parlamentul European. În acelasi timp, însa, oamenii politici de la Bucuresti vor comite o eroare fundamentala daca vor conta pe faptul ca situatia actuala, foarte favorabila României, este definitiva. Investitiile pe care UE le-a facut în modernizarea si integrarea României sunt deja prea mari pentru ca drumul sa mai fie reversibil. Prin urmare, decizia e deja luata iar politicienii nostri stiu bine asta, inclusiv că în urma cu patru ani României i-au fost repartizate, la Nisa, pâna si fotoliile în Parlamentul European si voturile în Comisie. Si totusi, singurul mod responsabil în care am putea trata lucrurile, mai ales în acest moment, este acesta: sa nu contam nici o clipa ca totul este definitiv si sa urmam cât putem mai serios valorile europene. (Cotidianul, 23 octombrie si New York Magazin)


Ratacind spre Europa, articol publicat in anul 2004