Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Istoria, agent electoral

Ascultam si nu-mi venea sa cred: Iuliu Maniu nu a avut practic nici o contributie la actul Marii Uniri. Ideea a fost laitmotivul unei emisiuni de aproape ora pe care Alexandru Mihai Stoenescu a realizat-o la postul de televiziune Realitatea TV.

Sigur ca afirmatia d-lui Stoenescu e o ineptie prea evidenta ca sa mai necesite vreo demonstratie. Ca sa para cât mai credibil în peroratiile sale, d-l Stoenescu l-a invocat la un moment dat pe Nicolae Iorga ca pe unul dintre contestatarii marelui om politic. Stratagema a mizat pe de o parte pe autoritatea si credibilitatea de exceptie ale marelui istoric iar pe de alta pe faptul ca nimeni nu si-ar fi imaginat ca realizatorul emisiunii, prezentîndu-se el însusi drept istoric, s-ar putea preta la o falsificare atât de grosolana a istoriei. În ce-l priveste pe Iorga, stim, desigur, că sentimentele sale pentru Iuliu Maniu nu erau dintre cele mai bune. Dar, în definitiv, s-ar fi putut oare altfel atât timp cât cei doi erau, în epoca, adversari politici? Primul a fost fondator si lider al Partidului National Democrat, un partid cu un rol neglijabil în context, iar al doilea lider, mai întâi, al Partidului National Român si apoi al PNT. Si totusi, atunci când a fost sa scrie istoria anilor sai, Iorga avea sa se poarte ca un istoric adevarat si nu ca un politruc penibil, asemeni lui Stoenescu. Ca sa dau un singur exemplu, iata ce scria Nicolae Iorga despre Maniu, la putin timp dupa ziua Marii Uniri de la Alba Iulia: "Iuliu Maniu e unul dintre aceia pe care-i poti lauda – ce rar lucru! – nu numai pentru tot ce au facut, ci pentru tot ce, cu siguranta, vor face. În Ardeal a stiut oricine, timp de douazeci de ani, că, daca e vorba de a se afla fara gres care e drumul cel drept, n-aveau decât sa se uite pe unde merge Iuliu Maniu". Pâna la Alexandru Mihai Stoenescu nu a existat un singur istoric care sa fi contestat ca Iuliu Maniu, alaturi de Regele Ferdinand, de Ionel Bratianu, de Nicolae Iorga si alti oameni politici importanti ai vremii, a avut o contributie majora în pregatirea si înfaptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Dar în emisiunea la care ma refer d-l Stoenescu nu a fost în calitate de istoric, ci de agitator în contra urmasilor de azi ai lui Iuliu Maniu. Un fapt care atesta contributia incontestabila a lui Maniu la actul Unirii este alegerea sa, la 2 decembrie 1918, de catre Marele Sfat National, ca presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Ce raspunde la asta d-l Stoenescu? Că atribuirea acestei responsabilitati lui Maniu a fost nemeritata si neinspirata. Cine în afara de el si cu ce argumente sustine lucrul acesta, d-l Stoenescu nu ne-a spus. Important pentru el a fost doar sa loveasca, în plină campanie electorala, în cei care continua înca sa nu abdice de la crezurile lui Iuliu Maniu si Corneliu Coposu. Că aceasta a fost intentia ne-a aratat-o inclusiv o acuza adusa PNTCD, din senin, într-o emisiune dedicata Marii Uniri, ca în guvernarea 1996–2000 s-ar fi dovedit "un partid de stânga".

Atacul lui Alexandru Mihai Stonescu împotriva urmasilor lui Maniu nu e întâmplator. Daca nu omitem numeroasele indicii ca Realitatea TV este o televiziune în spatele careia se afla Sorin Ovidiu Vântu [ceea ce ulterior s-a dovedit], putem sa întelegem că nici locul în care s-au produs toate acestea nu e întâmplator. Sorin Ovidiu Vântu si megaescrocheria FNI (însumînd circa 4 miliarde de dolari) reprezinta efigia, tradata deja, a complicitatii dintre Securitate si ierarhia politica cea mai înalta si mai corupta. Toata aceasta lume a urât si uraste de moarte PNTCD. Sa fie, oare, numai o întâmplare faptul ca Emil Constantinescu si Zoe Petre, sustinatori înfocati si ei ai desfiintarii PNTCD, au fost beneficiari ai bunelor relatii cu Sorin Ovidiu Vântu? Sa fie, la fel, numai o întâmplare ca Alexandru Mihai Stonescu, un personaj cu o biografie din cale-afara de tulbure, a ocupat, în timpul mandatului prezidential al d-lui Constantinescu, o pozitie foarte importanta în Ministerul Apararii? [In anul 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Alex Mihai Stoenescu a fost colaborator al Securității și că făcut poliție politică.] Si doar o întâmplare sa fie că toti acesti oameni, si atâtia altii asemeni lor - inclusiv Iliescu, Nastase, Vadim si toti ceilalti - ar vrea ca partidul lui Maniu si Coposu nu numai sa nu mai existe dar nici macar sa nu fi existat?

Vom trai si vom vedea. Pâna atunci as mai nota doar ca mi se parea important ca liderii PNTCD sa fi avut o reactie la falsurile vehiculate diversionist de Stoenescu. La fel, poate că ar fi fost bine ca si intelectualii de la Academia Civica ori GDS, altminteri dedicati constant adevarului istoric, sa fi intervenit. (New York Magazin, 29 decembrie 2004)


Istoria, agent electoral, articol publicat in anul 2004