Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

O alta cumpana a PNTCD

Începutul lunii viitoare, martie, ar putea sa însemne sfarsitul PNTCD, odata cu deja anuntatul "Congres al unificarii crestin-democratiei din România". Evenimentul ar urma sa aiba loc dupa ce la, 12 ianuarie curent, presedintele PNTCD, d-l Ciuhandu, si colaboratorii sai au obtinut, pe un asa numit "Manifest popular", semnaturile a trei "partide crestin-democrate", la fel de cunoscute prin fapte ca si prin siglele pe care le poarta: PCD, URR si AP.

E indiscutabil că, în principiu vorbind, unitatea crestin-democratiei nu ar putea fi decât benefica. Iar PNTCD ar trebui sa fie primul care sa se dedice acestui tel. Cu o singura conditie, însa. Ca lucrul acesta sa nu fie un scop în sine si o pierdere de timp. Ori, si mai grav, sa faca mai mult rau decât bine. Când spun lucrul acesta am în vedere, ca un exemplu, faptul că una dintre siglele cu care vrea d-l Ciuhandu sa uneasca PNTCD, AP, îi are ca sefi pe Emil Constantinescu si eterna sa sfatuitoare, dna Zoe Petre. Logica planurilor d-lui Ciuhandu mi se pare destul de neclara. Sa nu înteleaga, oare, un om atât de inteligent si de informat ca dânsul că parte din loviturile cele mai serioase pe care PNT le-a primit dupa Revolutie au venit chiar de la fostul presedinte si de la colaboratoarea sa? Poate sa aiba cineva o cât de mica garantie că, odata reveniti alaturi de PNTCD, cei doi nu vor face iarasi ce-au mai facut? Si au facut ce-au facut nu, asa, din întâmplare, ca au gresit, ca n-au fost atenti, ca n-au avut noroc în viata sau mai stiu eu cum. Nu, au facut-o stiind foarte bine ce fac si cu ce consecinte.

Dar, sa admitem, că în cele din urma ar trebui trecut si peste tot raul de pâna acum si că mâna poate fi intinsa inclusiv acelora care dupa ce au facut cariere politice stralucite pe seama PNTCD l-au parasit si l-au atacat continuu. Daca unirea promite sa serveasca viitorului, atunci cred ca unirea trebuie facuta. I-am trimis recent o scrisoare d-lui Ciuhandu în care consimteam si eu că "unificarea crestin-democrată", dar mai ales consolidarea si modernizarea partidului, sunt cerinte absolut obligatorii. În acelasi timp, însa, îl îndemnam sa trateze cu suficienta grija pasii pe care are de gând sa-i faca în viitorul imediat. "Sa nu lasati, domnule Ciuhandu", i-am mai scris sefului taranist, "ca sub paravanul unei pretinse uniri PNTCD sa primeasca lovitura de gratie. Este obligatoriu sa observati cu atentie cine sunt apostolii cei mai vechi si mai pasionati ai renuntarii la identitatea partidului. Nu cred ca aveti vreo îndoiala ca disparitia partidului lui Maniu, Mihalache si Coposu a fost si este un vis foarte drag Securitatii si tuturor celor care de-a lungul deceniilor au fost deranjati de valorile acestui partid si de patriotismul conducatorilor lui. De asemenea nu cred că aveti vreo îndoiala ca dupa 1989 Securitatea a reusit în România tot ce si-a propus. Lucrul acesta n-ar trebui sa va sperie, ci doar sa va faca sa luati aminte la el! Un PNTCD cu o alta identitate nu va mai fi PNTCD. Nu luati decizii grave, domnule Ciuhandu, fara sa va consultati cu membrii partidului! Întâmplator îmi este cunoscut, de exemplu, ca în chiar aceste zile membri ai PNTCD din exil va trimit mesaje foarte importante care fie nu ajung la dumneavoastra, fie nu primesc nici un raspuns. Consultati-va de asemenea cu personalitatile importante din partid sau care au avut legaturi istorice cu PNTCD. La fel, nu uitati cât pret punea Corneliu Coposu pe consultarea cu organizatii civice ca AFDPR sau Alianta Civica".

Zilele din urma am avut ideea sa ma uit din nou peste documentele ultimului Congres al PNTCD, din 7 august trecut. D-l Gheorghe Ciuhandu a fost ales presedinte al partidului pe baza unei motiuni, purtîndu-i numele, în care statea scris asa: "Principala preocupare a PNTCD o reprezinta refacerea unitatii crestin-democratiei românesti, în sensul fuziunii tuturor partidelor politice de sorginte crestin-democrata si populara sub identitatea, denumirea si sigla PNTCD, singurul partid din România recunoscut de miscarea crestin-democrata europeana". Astazi, d-l Ciuhandu vine si ne anunta ca se va renunta la denumirea PNTCD iar partidul rezultat din unificare va purta, foarte probabil, numele de "Partidul Popular Crestin Democrat". Admirabilă maniera de a face politica, n-am ce zice! Motiunea cu care d-l Ciuhandu si-a convins tovarasii sa-l aleaga presedinte a fost scrisa sub deviza, mobilizatoare, "Azi în Timisoara, mâine-n toata tara". Daca si de data asta lucrurile se vor termina prost, vom avea toate motivele sa ne spunem "Vai de ea tara si de politicienii ei"...

Exista în momentul de fata o teorie, privitoare la rolul actual al partidelor politice, potrivit careia într-o societate globalizata, în care tarile sunt tot mai dependente între ele, posibilitatile partidelor de a promova politici diferite se restrâng. Indiscutabil ca lucrurile stau asa. Însa liderii PNTCD au obligatia sa întoarca acest adevar, într-o masura cât mai mare cu putinta, în beneficiul partidului lor, si nu sa-l ia drept un alibi al esecurilor proprii. (New York Magazin, 19 ianuarie 2005)


O alta cumpana a PNTCD, articol publicat in anul 2005