Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

CNSAS: un epitaf

Cred ca securistii n-au visat nici în visele lor cele mai frumoase că dupa revolutie or s-o duca cum au dus-o. Dupa ce timp de 15 ani au facut tot ce-au vrut - în politica, în institutii, economie, banci s.a.m.d. – astazi au scapat cu totul pâna si de grija "deconspirarii ca agenti ai politiei politice comuniste". Desi în acte figureaza ca activînd în continuare, CNSAS-ul e de multa vreme mai nemiscat ca stânca si mai tacut ca un mormânt. Si tare ma tem ca pâna si-n chestia asta e vorba tot de voia securistilor.

De aproape un an, Colegiul CNSAS este descompletat si nimanui nu-i trece prin minte ca ar trebui facut ceva. Că n-o fac partidele sau Parlamentul, întelege toata lumea. Dar societatea civila? Dar presa? La începutul lunii iunie a anului trecut, fostul vicepresedinte Mihai Gheorghe a demisionat din Colegiu. "Plec din CNSAS", a explicat el, "pentru că nu vreau sa particip la derapajul unei institutii a carei menire e asanarea morala a societatii românesti". Se sparie gândul, vorba cronicarului... Un PDSR-ist cu probleme de constiinta! Explicatiile fostului vicepresedinte au fost, sigur că da, o demagogie pura. Oricine stie bine că partidul pe care Gheorghe l-a reprezentat în amintita institutie a sabotat dintotdeauna si în cele mai felurite chipuri Legea "Ticu" (inclusiv prin ceea ce omul sau a facut în CNSAS). Motivul real pare sa fi fost mai degraba intentia partidului lui Iliescu si Nastase de a mai da un brânci acestei institutii atât de indezirabile, aflata si asa cu un picior în groapa. Unul din putinele lucruri certe e că, asa cum îi sta bine unui adevarat PDSR-ist, înainte de a-si da demisia Mihai Gheorghe a fost acuzat de mai multe nereguli în gestionarea banilor institutiei.

Urmatoarea demisie a fost, în octombrie trecut, a lui Andrei Plesu, care a acuzat si el tot probleme de constiinta. Nu mai pot sa fac parte, declara demisionarul, dintr-o institutie care îi da lui Vadim Tudor certificat de onorabilitate. Explicatie de bun simt, decizie asemenea. Si totusi, cautatorii de pete în soare ar putea sa se întrebe de ce autorul "Minimei Moralia" nu a protestat la fel si atunci când, sfidînd legea si bunul simt, CNSAS l-a declarat fara probleme pe Ion Iliescu. Sa vina cumva diferenta de atitudine din faptul ca Vadim l-a atacat mai mereu pe distinsul intelectual în România mare în vreme ce Iliescu l-a numit ministru în Guvernele FSN?

În sfârsit, a treia plecare din Consiliu a fost a lui Horia-Roman Patapievici. O plecare cu cântec, cum am mai scris. În luna ianuarie a acestui an, Patapievici a fost numit de presedintele Basescu la conducerea Institutului Cultural Român. Din cauza unei incompatibilitati prevazuta în mod expres de lege, Patapievici ar fi trebuit sa renunte imediat la functia din CNSAS. Lucrul acesta, însa, nu s-a întâmplat; sau, în orice caz, nu se întâmplase pâna la momentul la care eu ma interesasem de caz. O coincidenta care mi se pare interesanta e ca, dupa plecarea de la CNSAS, atât H-R Patapievici cât si Plesu au fost numiti de presedintele Basescu în pozitii importante de demnitate publica (primul, cum spun, presedinte al ICR, iar al doilea consilier prezidential). Cum se stie, Patapievici si Plesu l-au aparat pe Basescu cu o insistenta cel putin curioasa, în CNSAS, atunci când acesta s-a confruntat cu mai multe acuzatii de colaborare cu Securitatea. Întrebarea care s-a pus în mai multe rânduri e în ce masura cele doua numiri de dupa victoria în alegerile din toamna trecuta reprezinta si o recompensa la care actualul presedinte s-a simtit obligat fata de avocatii sai.

Timpul va raspunde, probabil, si la întrebarea aceasta. Ce intereseaza acum, ca sa revin, este că CNSAS a ajuns, practic, în imposibilitatea legala de a mai functiona. Daca pâna acum activitatea sa a fost blocata de absenta nejustificata a unora dintre membri - dar si de tot felul de conflicte interne, destule dintre ele cel putin în aparenta artificiale - în momentul de fata blocajul tine de descompletarea CNSAS. Legea prevede că Colegiul CNSAS lucreaza valabil în prezenta a cel putin opt membri. Or, daca atât timp cât în formula completa (11 membri) au existat atât de multe si de mari probleme, nu e deloc greu de imaginat cam ce activitate va mai avea CNSAS ramas în numai 8 oameni.

Numai cine nu vrea nu întelege că deconspirarea Securitatii ar fi fost numai în ultima instanta o chestiune de justitie istorica sau de ordin etic. Cu fiecare zi care trece devine tot mai clar, ca sa ma refer numai la asta, că marile jafuri si coruptia post-comunista au fost posibile mai ales pentru că agentii Securitatii au putut sa-si faca în voie de cap. Fara ca vreodata sa se puna problema, la modul cu adevarat serios, macar a deconspirarii lor daca nu si a tragerii la raspundere pentru ceea ce au facut.

Că pentru toate acestea CNSAS are propria responsabilitate nu mai e nici o îndoiala. Mai ramâne ca, si aici, timpul sa raspunda la întrebarea cum de a fost posibil asa ceva. Mai exact, cum de a fost posibil ca oameni precum d-nii Plesu, Patapievici si Dinescu, intelectuali în care se învestise atâta încredere, sa esueze atât de inexplicabil într-un proiect de o importanta capitala pentru societatea româneasca post-comunista. (New York Magazin, 27 aprilie 2005)


CNSAS: un epitaf, articol publicat in anul 2005