Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Prioritati rasturnate

Se spune că, pe la mijlocul secolului al XV-lea, în timp ce Bizantul era pe punctul de a fi înghitit cu totul de otomani, episcopii sai tineau colocvii încinse despre sexul îngerilor ori îsi pierdeau vremea în dispute nesfârsite daca sa oficieze slujbele în latina sau în greaca. Polemicile de azi, de la noi, pe marginea "reformei Justitiei" amintesc acele timpuri.

La sfârsitul lunii aprilie, Ministerul Justitiei a anuntat "un pachet" de proiecte de legi pentru modificarea celor trei legi ale sistemului judiciar, adoptate în iunie 2004 si abia intrate în vigoare, cu numai jumatate de an în urma. Specialistii au primit aproape indiferenti initiativa MJ. Ea a atras, însa, destule critici si o polemica prelungita în care s-au implicat mai ales Consiliul Superior al Magistraturii, principalul partid de opozitie, PSD, si o parte din presa.

Cu extrem de putine exceptii, dar nici ele vizînd chestiuni de principiu, la data votarii lor, în vara anului trecut, legile la care ma refer au fost considerate o rezolvare destul de acoperitoare, la nivel legislativ, a problemelor de pâna atunci. Raportul de tara pe 2004 al Comisiei Europene a caracterizat drept "importante" solutiile legislative adoptate. Că legile "sistemului judiciar" erau considerate în regula la Bruxelles rezulta si din aceea că în toamna anului trecut capitolul de negociere privitor la Justitie a fost încheiat fara rezerve de aceasta natura. Atât Raportul de tara, cât si cele "11 conditii" de la încheierea negocierilor retinusera, aproape exclusiv, necesitatea unor "masuri de implementare" a legislatiei tocmai adoptate. Dar semnificativ este si faptul că PNL si PD - în opozitie atunci iar astazi la guvernare, avînd în "portofoliu" inclusiv MJ – au votat masiv în favoarea legilor respective. Ca sa fiu crezut, redau aici un pasaj din finalul stenogramei sedintei Senatului din data de 28 iunie 2004, în care a fost votata Legea CSM. Stenograma consemneaza interventia ultima a presedintelui de sedinta, senatorul PSD Taracila: "Supun votului dumneavoastra proiectul de lege în ansamblu. Plenul Senatului adopta proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii ca lege organica cu 95 de voturi pentru, 1 vot împotriva si 2 abtineri. Felicitari! Va multumim foarte mult!" Si pentru că se face în continuare mare caz de nemultumirea actualei Puteri fata de componenţa din acest moment a CSM, reamintesc că, în toamna trecuta, la validarea membrilor CSM în Senat a existat de asemenea unanimitate – adica senatorii PNL, PD si UDMR au votat în unanimitate alaturi de cei ai PSD si PRM.

Asadar, astfel stînd lucrurile, întrebarea care se pune este în ce masura se justifica initiativa MJ? Fara doar si poate că legile despre care vorbim nu sunt nici ele întruchiparea perfectiunii (pentru că am mai vorbit deja despre asta, nu voi repeta). Cu toate acestea, initiativa MJ ne apare în cazul cel mai bun ca o prioritate stabilita gresit, care a irosit un timp extrem de pretios si a produs tensiuni si polemici care puteau fi evitate. Iar asta într-o perioada în care prioritatea prioritatilor ar fi trebuit sa fie masurile concrete de combatere a coruptiei "la nivel înalt" (inclusiv în Justitie), de consolidare a independentei magistratilor, inclusiv prin îndepartarea din sistem a celor care de-a lungul anilor au consimtit sa devina avocati din oficiu ai politicienilor si intereselor lor. În momentul de fata în România e mai adevarat ca oricând în ultimii 15 ani că principala problema nu sunt legile, ci respectarea lor. Justitia functioneaza atât de prost iar coruptia e atât de grava si de larg raspândita nu pentru că legile lipsesc ori sunt prost facute, ci pentru că nu sunt respectate. Oare sa nu înteleaga lucrul acesta d-nii Basescu si Tariceanu sau d-na Monica Macovei? M-as mira foarte tare, mai ales că toata lumea stie că practic ultimele doua conditii cu care Uniunea Europeana someaza România – adevarate urgente de grad zero - sunt "implementarea" legilor existente si combaterea coruptiei "la nivel înalt". În sensul acesta, prin Strategiile nationale anticoruptie, respectiv de reforma a sistemului judiciar, MJ si-a asumat responsabilitati exceptionale, care daca nu vor fi duse la bun sfârsit ar putea sa aiba consecinte pe masura. Aici ar mai fi de notat că la putin timp dupa initiativa la care ma refer, Guvernul a mai "lansat" si un "pachet" de proiecte pentru "amendarea legislatiei anticoruptie", vrînd parca sa consolideze perceptia ca prioritatile rasturnate sunt o specialitate a strategilor actualei guvernari.

"Reforma Justitiei" înseamna mai ales eradicarea coruptiei magistratilor si scoaterea lor de sub influenta politicului. Iar pentru aceasta, legile existente sunt arhisuficiente, si trebuie doar "implementate". Combaterea coruptiei "la nivel înalt" înseamna inclusiv tragerea la raspundere a demnitarilor si oamenilor politici care, prin grave acte de coruptie, au produs prejudiciile pe care le stim "interesului public". Iar pentru aceasta, legile actuale sunt arhisuficiente. Orice alta perspectiva asupra lucrurilor poate sa însemne orice altceva, numai vointa rezolvarii lor nu. Iar ceea ce s-a întâmplat în mod concret în lunile de la instalarea actualei administratii pare sa produca mai multa îngrijorare decât optimism.

Că înca sunt necesare unele corectii la legile actuale, nu încape, repet, nici o îndoiala. Câteva dintre ele chiar se regasesc în proiectele MJ (iar când lucrul acesta ar putea deveni el însusi o prioritate, ar merita sustinute). Altele, însa, lipsesc în mod cu totul nejustificat. Un exemplu este transferarea competentelor în gestionarea fondurilor instantelor judecatoresti de la Ministerul Justitiei la CSM (ministrul Justitiei are în prezent, în acest scop, "calitatea de ordonator principal de credite"). În perioada în care facea parte din societatea civila, d-na ministru Macovei a criticat sever aceasta incontestabila deficienta a Legii CSM (art 58, paragraful 4), pentru ca acum din proiectele pe care le-a initiat sa lipseasca orice referire la ea. În schimb, nu lipsesc propuneri care ridica nu doar probleme serioase de constitutionalitate, dar si de utilitate practica – un exemplu, CSM sa prezinte anual un raport de activitate Parlamentului.

În sfârsit, în traditia-i deja istorica, PSD n-a ratat momentul si a criticat initiativa MJ cu destule explicatii care mai bine lipseau. Între altele, o "scrisoare deschisa" a fostului ministru al Justitiei, Cristian Diaconescu, a deplâns îndelung - si demagogic – tentativa de a introduce "controlul politic, neconstitutional, asupra activitatii procurorilor". Protestele PSD au fost vicioase chiar si prin raportare la normele constitutionale. Pentru că am avut surpriza sa vad că destula lume si-a însusit argumentele bocitoarelor din PSD, amintesc aici că nu e nimic neconstitutional în "controlul ierahic" si "autoritatea ministrului Justitiei" asupra activitatii procurorilor (formularile sunt chiar cele din Constitutia României, art 132). În tot cazul, ramâi visator când îi vezi pe camarazii d-lor Iliescu si Nastase prapadindu-se - care va sa zica tocmai domniile lor! - de grija "independentei procurorilor". De parca nu din cauza PSD (mai ales a PSD!) principiul impartialitatii si independentei magistratilor a ajuns o vorba goala. (New York Magazin, 25 mai 2005)


Prioritati rasturnate, articol publicat in anul 2005